adventisttm.org

Am văzut recent un documentar care ma pus serios pe gânduri şi care ne arată o dată în plus că trăim timpuri pline de semnificaţie.

Filmul realizat, care are şi titrare în română, merită vizionat.
Întunecarea globală este un termen mai puţin cunoscut decât încălzirea globală, dar asta nu înseamnă că este mai puţin periculos. Fenomenul este creat de reducerea graduală a cantităţii de lumină care ajunge la suprafaţa Pământului, observată de-a lungul câtorva decade, de când au început măsuratorile sistematice în anii ’50. Se crede că se datorează creşterii numărului de particule poluante (fum, praf etc) eliberate în atmosferă prin activităţi umane.

(citeşte tot)

Am vrut să-l „prind” pe Teodor Huțanu (președintele Bisericii Adventiste din România) în zonă și să îi solicit un interviu pentru InfoBanat. Şi m-am gândit că ar fi frumos să îl „prindă” şi www.adventisttm.org … Am pregătit câteva întrebări, iar de restul s-a ocupat Vlad… Așa că nici nu știu de ce a ținut el neapărat ca munca lui să apară sub numele meu… Probabil că n-am mai postat de mult timp pe aici…

Întrebările au fost adresate chiar în timpul prelegerilor despre Ritmurile Apocalipsei

Dacă vreți să fie şi mai interesantă vizionarea, numărați câte „ă”-uri a făcut subsemnatul… Cine are numărul corect, primește un premiu. Oricum, îmi pare rău, dar atâta pot.

Get the Flash Player to see this player.

Selecțiuni din interviu vei citi și în Infobanat (luna mai).
Later edit:
Descarcă varianta de înaltă definiţie. (1440*1080p)

(14 note, media: 5 din 5)
 Loading ...

“Aprind prin ger o luminiţă
Şi văd o sobă de-ncălzit,
O gâscă friptă-n furculiţă,
Dar toate-s flăcări de chibrit.”

Copacii, iarba şi florile găsesc zilele acestea, dominaţi de ideea răzbunării, că amploarea primăverii nu mai poate fi pusă la îndoială. Radioul judecă, fără apel, orice idee de ploaie, potrivit cu muzica lui “Zdob şi Zdub”, care mărturiseşte despre obrazul neîntinat al ţării şi bucuria de a trăi.

Aşa cum ne-am obişnuit, sărbătorirea Paştelor, la temperatura de imaginaţie a românului, mimează an de an o credinţă arzătoare, continuând în babilonia de după Înviere, ce pluteşte cu graţie pe apele transparente ale dezinteresului general.

De multe ori, în segmentul acestor reprezentări banale, Sărbătoarea Învierii poate părea naivă, precum o joacă de copii, din care nu pot lipsi ouăle cu salmonelă, ştirile de la ora cinci şi mărturisirea credinţei cu pumnul.

Îmbogăţite până la exces, mesele tradiţionale, te confiscă instantaneu într-o adiere de basm ortodox, de care cu greu te mai poţi dezbrăca. La scurt timp apar şi primele vocalize de intoxicare, acestora făcându-le concurenţă doar ospeţele de la curtea lui Nero. Nişte beţivi se produc în versuri otrăviţi cu votcă în faţa statuii lui George Coşbuc, care dacă ar putea vorbi, săracul ar spune tuturor cât se simte de stânjenit. Iar dacă totul s-ar opri aici, ar fi bine.

(citeşte tot)

Mi se întâmplă tot mai des să mă gândesc la răbdare. Poate şi unde în ultimul timp am auzit şi discuţii referitoare la răbdare. Ce faci cu răbdarea? Dacă de fel eşti o persoană răbdătoare atunci ai rezolvat problema. Rezolvi cu calm fiecare ocazie în care lucrurile nu stau tocmai cum ar trebui. Dar dacă nu eşti o persoană tocmai calmă şi nu poţi avea răbdare cu nimic şi nimeni? Ce faci?

Ca şi fiinţe creştine care se încred în Cineva Atotputernic, într-un creator, ştim că Biblia ne vorbeşte foarte mult despre răbdare. Răbdarea este de dorit. Poate că la fel de mult ca dragostea. Fie că te încrezi în Dumnezeu fie că eşti ateu, răbdarea este dorită de toţi în egală măsură. Şi ce te faci dacă nu o ai? Cineva m-a întrebat dacă oamenii bogaţi au mai multă răbdare decât cei săraci sau invers. Această întrebare, dacă stai puţin şi te gândeşti îţi dai seama că este o întrebare la care nu poţi răspunde exact.

Spre exemplu, am fost plecat cu două săptămâni în urmă prin Franţa, iar în drumul meu am trecut şi prin Austria. În aceste două ţări lumea m-a uimit printr-un calm şi o răbdare ieşită din comun. Şi m-a frapat mai mult decât această răbdare, faptul că toţi erau la fel. Era altceva decât ce ştiam eu din România unde toată lumea este agitată şi fără răbdare. Cei de acolo nu poţi spune că sunt bogaţi, dar au mai puţine griji.

Totuşi poţi aduce exemple pozitive şi în rândul celor mai săraci. Sunt mulţi creştini care au probleme, deoarece Satana nu vrea ca lor să le fie bine. Aceştia însă se încred în Dumnezeu şi au răbdare, au nădejdea unei vieţi mai bune şi dobândesc o răbdare mai mare decât a unui om fără griji şi fără probleme care posibil la prima problemă să nu reacţioneze potrivit. Nu există un etalon

(citeşte tot)