Şi apropo. Tu cum ţi-L imaginezi pe Dumnezeu?
Nu ezita să ne spui şi nu ezita să continui să-ţi imaginezi Prietenul Imens care e alături de tine în fiecare clipă!

Navigând pe net, am descoperit o istorisire pe care, cu toţii o cunoaştem. N-aş vrea să vă povestesc eu despre ea, ci să-i lăsăm pe ei.

Vizionare plăcută!

Cum ai putea să le uiţi? Cum ai putea să treci indiferent peste acea lume căreia i s-a furat până şi dreptul de a trăi.
Şi pentru ce? Pentru că acei oameni cu suflete pictate parcă de îngeri au crezut în ei înşişi, în viaţa lor. În adevărul şi în libertatea lor. Pentru că au îndrăznit să-şi ridice privirea spre cer strigându-L printre suspine pe Dumnezeu. Închinându-i-se doar Lui, sfidând autoritatea umană transformată-n dictatură.

Au urmat apoi ameninţările. Nimic însă. Nici beciurile securităţii nu i-au întors din drumul lor născut parcă din lacrimi. Căci până şi întunericul celulelor învăluite în spaimă se cutremura înaintea mâinilor unite în rugăciune. Şi cuvintele se înălţau dincolo de strigătele terorii, mângâind cerul cu şoaptele lor adânci.

Apoi, ca semn al ascultării, fiecare strop de rugă se împletea cu glasul mulţimii ce-şi vărsa viaţa pe străzile revoluţiei. Cum ai putea să uiţi acele momente? Bălţi de sânge şi lacrimi. Tineri îngropaţi de vii. Striviţi în oceanul ultimei rugăciuni. Copii aruncaţi în faţa gloanţelor în timp ce-şi aprindeau propriile lumânări pe scările Catedralei.

Cum ai putea să-i uiţi? Cum ai putea să le ascunzi aminitirea?
În glasul lor uneori încătuşat, ne trăim noi astăzi libertatea. Prin rugăciunile lor, ne trăim noi astăzi credinţa. Şi prin moartea lor ne trăim noi astăzi viaţa. Nu. Ei nu vor fi uitaţi, pentru că nimeni nu are dreptul să uite!

Un reportaj de Alina Popa.

Mă întreb: Oare ce mă poate face fericit? Mai primesc uneori cadouri sau se împlineşte câte un vis. Şi “bucuria” de după durează doar 3 zile (exact timpul cât durează o minune).

Cu toate acestea, acum, când am de comentat că nu-mi place mâncarea, continui să înghit în linişte şi să-mi spun: Alţii nu o au nici pe asta. Alţii ca cei din Africa.

Am avut oportunitatea să ajung şi anul acesta în Namibia, la Boşimani (cu sprijinul Conferinţei Banat şi a Pilgrim Relief Society). Am văzut acelaşi lucru. Un foc mic, la care se adună 20 de oameni, care, unii dintre ei, nu mai mâncaseră de o săptămână. Mi-au dat lacrimile. Şi ele au renăscut dragostea.

Acum, Omatako Project reprezintă principala activitate a lui Sebastian şi a misionarilor absolvenţi şcolii de la Vama.
Aici se va face un campus misionar, pe o proprietate de 10km x 7km.

Grupul cu care am pornit din România a fost cel care a ajutat la punerea “temeliilor” acestui campus. Ce am făcut? Am săpat gropi pentru a trage ţevi de apă, am făcut bolţari, am legat canalizarea de la duşuri, am pus gresie, am zidit un cuptor de pâine şi am început nivelarea terenului pentru viitorul Lodge de pe deal. Toate aceste lucruri au fost realizate prin puterea celui Nemărginit şi prin sacrificiul a multor persoane.

Acest campus va conţine un spital, un orfelinat, o biserică, cantine, terenuri de sport, restaurant, staţie de combustibil, etc. Ele vor sluji boşimanilor, împlinindu-le nevoile de sănătate şi dorinţa de o viaţă mai bună.

Vremea a fost frumoasă, un început de primăvară care făcea ca totul să capete viaţă. Luna stă altfel pe cer, soarele răsare şi apune într-un mod pe care doar acolo îl poţi vedea. Lucrul cu care nu m-am întâlnit acum doi ani a fost ploaia. La sfârşitul perioadei de stat în Omatako am avut parte de o furtună care a produs ravagii. Arătam ca nişte sinistraţi. Cu toate astea, Dumnezeu a dorit să ne ţină departe de orice incident neplăcut care avea legătură cu persoana noastră.

Africa m-a învăţat să nu mai murmur, să fiu mulţumit chiar dacă mănânc două zile la rând aceeaşi mâncare, să, să să… Şi cu toate acestea, uneori, ruşine mie, mă întorc la vechile “obiceiuri”. Asta a făcut civilizaţia din mine. Şi m-am hotărât să las Numele Domnului luat în deşert să mă schimbe pentru totdeauna şi să rămân al Lui.

Vă invit să privim imagini la http://noidoi.org/africa.html şi să ascultăm puţin din cântările boşimanilor (care nu au şcoală în domeniu) la: http://noidoi.org/africa şi să nu uităm că poţi scoate pe om din Africa, dar nu poţi scoate Africa din om. În curând şi câteva clipuri video.

Din nefericire această luptă s-a extins şi la oameni, cu toate că nu se mai pune în discuţie problema supravieţuirii.

Copiii ajung să se lupte între ei pentru moştenirea lăsată de părinţi. Vecinii se luptă între ei pentru o palmă de pământ. Chiar şi cei ce se numesc creştini se luptă între ei. Cine să fie cel mai mare în biserică. Cine să aibă ultimul cuvânt. Cine să fie cel mai bine văzut, etc.

De ce ajung oamenii să se lupte între ei? Pentru că neglijează sau nu conştientizează cea mai importantă luptă pe care ar trebui să o poarte.

Lupta aceasta nu este cu vecinii, cu colegii sau cu cei de aceeaşi credinţă, ci cu ambiţia personală, cu orgoliul ce nu acceptă să fie umilit, cu pofta ce trebuie neapărat satisfăcută. Dacă s-ar da atenţie acestei lupte, dacă oamenii ar fi preocupaţi cel mai mult cum să-şi înfrângă dorinţele şi ambiţiile deşarte, atunci nu am mai asista la luptele pentru cine să fie cel mai mare, cine să aibă ultimul cuvânt, cine să fie cel mai bine văzut, ci am vedea lupta prin care fiecare s-ar întrece în a da întâietate altuia (Rom. 12:10), ceea ce trebuie să recunoaştem se întâmplă foarte rar.

Viaţa de credinţă trăită cu Domnul Isus Hristos se supune aceluiaşi principiu al creşterii, dezvoltării şi rodirii.

Dacă la începutul umblării noastre cu Hristos eram asemănaţi cu nişte copii care aveau nevoie de lapte duhovnicesc, adică de o învăţătură uşor de înţeles, uşor de asimilat, odată cu dezvoltarea noastră spirituală se presupune că trebuie să fim în stare să primim o hrană mai tare şi să nu rămânem la stadiul de copii hrănindu-ne cu aceeaşi fel de lapte. „În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” (Evrei 5:12)

Creştere în Hristos cuprinde mai multe aspecte. Iată unele dintre ele aşa cum ne sunt prezentate de Sfânta Scriptură:

1. Creştere spre mântuire – „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1Petru 2:2). Potrivit acestui text finalitatea creşterii este mântuirea. Însă, ar putea să existe anumite lucruri ce ne împiedică să creştem spre mântuire? Apostolul Petru le identifică în versetul de început al capitolului 2 şi spune: „lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire”.

2. Creşterea în dragoste – „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi” (1 Tes. 3:12). După cum sămânţa de grâu creşte şi se dezvoltă datorită grijii lui Dumnezeu, după ce în prealabil a învins rezistenţa solului, tot la fel şi noi vom putea să creştem în dragoste unii faţă de alţii şi să învingem ura, invidia şi răutatea pe care le mai avem, probabil, unii faţă de alţii, doar dacă îi permitem lui Dumnezeu să aşeze în ţarina inimii noastre sămânţa dragostei Sale. „Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Rom. 5:5)

3. Creşterea în har şi cunoştinţă – „creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin” (2 Petru 3:18). Pe măsură ce trăim o viaţă într-o tot mai strânsă legătură cu Domnul Isus Hristos vom ajunge să-L cunoaştem tot mai bine, să-L iubim tot mai mult şi să-L imităm tot mai mult în toate aspectele vieţii noastre. Iar lucrul acesta înseamnă rodire. „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Ioan 15:5

De asta te invităm la programul de mâine, de la ora 18.00, pe strada Crişan la nr. 11 în Timişoara.

În plus, am pregătit 3 mini-reportaje pentru ca să-ţi fie mai uşor să retrăieşti vremuri grele.

Oare… Le vom putea uita vreodată?

Sub un cer ars

Bărăgan – Pământ pustiu

Cu Dumnezeu în subterană

Imaginile sunt preluate din Pianistul, Pearl Harbor şi Memorialul Durerii.
Aici poţi downloada.

Aici ai imagini. (Foto Ovidiu Morar)

Am aflat un posibil răspuns: Dacă trăieşti cu conştiinţa curată înseamnă că ai probleme cu memoria.
Oare chiar aşa e?

Tu ce crezi? Se poate trăi cu conştiinţa curată?
Dacă da, cum?

„Tăcere, tăcere, tăcere … parcă şi vântul a uitat să mai adie. Alergam speriată de atâta tăcere … alergam spre cuvinte. La fiecare colţ de stradă întâlneam oameni ce se cufundau, în ele. Păreau atât de bucuroşi rostindu-le … însă necuvintele le întunecau mai apoi privirea. Cu cât înaintam mai mult spre următorul colt, cu atât mă priveau mai intens, mai temători.
Se grăbeau parcă atât de tare să le rostească încât nu mai aveai timp pentru a le asculta şi necuvintele … nu mai puteai să auzi tristeţea unui om tăcut, nu mai puteai să auzi suferinţa atâtor oameni surzi de atâtea cuvinte … nu mai puteai nici măcar să auzi muzica cerului … odată, era singura pe care o auzeai.

Totuşi, alergam înainte, printre ei şi ele, erau din ce în ce mai asurzitoare. Mi-am dat seama că acestea nu sunt cuvintele potrivite pentru mine … şi am tăcut, înaintând spre următorul colţ.“

Am ajuns la concluzia că:
-Unii tac pentrucă nu au ce să spună… alţii, tac pentru a cugeta mai mult.
-Unii vorbesc pentru ca să nu tacă… alţii, vorbesc pentrucă au ce să spună.

Dar… pentru tine, ce înseamnă cuvintele… tăcerea?

Iniţial m-am gândit puţin şi mai toate ideile care îmi veneau în minte erau legate de religie. Ar fi mers cu siguranţă pentru a întări argumentele unui creştin potrivit căruia Dumnezeu există.

Mă gândeam că i-aş putea spune că dacă Dumnezeu nu ar exista atunci speranţa noastră pentru viaţă veşnică ar fi în zadar, dar acest argument ar fi fost util unui om care merge la biserică şi a citit din Biblie măcar o dată.

M-am gândit că aş putea să îi spun despre faptul că Pământul acesta oricât am trage noi de el nu va rezista la infinit şi că trebuie să existe o forţă mult mai puternică pentru a veni cu o soluţie de rezolvare iar acea soluţie este Dumnezeu care să se întoarcă aşa cum a făcut-o când a fost răstignit, numai ca de data asta să ne ofere un nou Pământ.

Numai că şi această explicaţie ar fi fost bună pentru un creştin, însă ce aş putea să îi spun unui ateu ca să creadă că Dumnezeu există. Chiar în ziua aia când mi-a fost pusă întrebarea am dat o carte unui ateu care mi-a promis că va citi cartea chiar dacă nu crede în Dumnezeu. Acum totuşi rămânea întrebarea: ce motive i-aş putea da eu unui ateu ca să creadă că Dumnezeu există?

Eu acelui ateu am încercat să îi explic însă nu ştiu în ce măsură am reuşit să îl fac cu adevărat curios despre existenţa Divinităţii. Mai apoi mi-am dat seama că un argument solid este chiar ceea ce ne înconjoară chiar dacă există adepţi ai evoluţiei, mediul înconjurător, natura, fiinţa umană, sunt nişte creaţii care oricât de mult am vrea să negăm este imposibil să nu spunem la un moment dat: prea sunt toate perfecte şi asta într-o lume care nu mai este chiar cum a fost făcută la început.

Este imposibil să nu te uiţi puţin pe cer şi să vezi un albastru atât de odihnitor care să nu te obosească. Numai încearcă să îţi imaginezi că cerul ar fi fost un roşu aprins sau verde aprins. Cu siguranţă era foarte obositor pentru ochi. Te uiţi şi afli de la cercetători care încurajează teoria evoluţiei într-un mod total paradoxal şi auzi că dacă Pământul era puţin mai departe de Soare sau puţin mai aproape de Soare, viaţa nu ar fi fost posibilă. Afli că totul stă perfect în Univers. Afli că până şi concentraţia de gaze din atmosferă este perfectă astfel încât să nu ne sufocăm dar nici să nu luăm foc la cea mai mică mişcare.

E imposibil să fi evoluat toate atât de perfect. Te uiţi numai puţin la fiinţa umană şi rămâi mut de uimire când afli informaţii despre organismul tău şi nu îţi vine să crezi cât de perfect este totul aranjat de la un cap şi până la celălalt. Numai la nivelul unei celule există poate mii de procese dintre care omul a putut descoperi numai câteva şi acelea te lasă uimit cu câtă precizie se petrec la un nivel atât de fin. Abia la microscop pot fi văzute şi ele se întâmplă, iar dacă ele nu s-ar întâmpla viaţa ar fi imposibilă. Afli că organismul are sisteme de reglare ale temperaturii atât de bine puse la punct şi multe alte funcţii şi nu îţi vine să crezi. Toate astea nu au cum să fi evoluat singure. Trebuie ca cineva să le fi pus să funcţioneze aşa.

Mi-am dat seama după ce mi-au venit toate aceste lucruri în minte că pur şi simplu natura este cel mai bun argument că Dumnezeu există. Am profesori care deşi au studiat mult în acest domeniu şi au crescut cu teoria evoluţiei în minte, după ani de studii ne spun nouă astăzi că nu are cum să fie aşa. Ei sunt conştienţi că există o forţă care pune toate lucrurile să funcţioneze atât de perfect.

Oameni care au studiat o viaţă întreagă organismul uman vin şi spun că omul nu va putea crea un alt om niciodată. Au clonat dar nu au creat. Clona a ieşit tot din ceva care era deja creat. Profesori doctori în genetică vin şi spun că omul nu va putea crea un alt om din nimic. Este nevoie de un Dumnezeu pentru asta.

Profesori în diferite domenii vin şi spun că Pământul are un singur sfârşit: dezastrul şi că în opinia lor e imposibil să mai schimbi ceva. Ei chiar cred în existenţa Divinităţii şi asta o cred cu mai multă putere deoarece toate studiile lor i-au făcut să vadă şi mai exact că toate trebuie să aibă o Putere care să le mişte pe toate atât de perfect.

După toate astea mi-am adus aminte de nişte versete:
Luca 19:39-40 „Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: “Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” Şi El a răspuns: “Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

Cu siguranţă nu am văzut şi nu voi vedea vreodată pietre care să strige sau să vorbească. Eu cred că Isus a vrut să spună prin asta că dacă oamenii nu vor vorbi despre Dumnezeu, natura însăşi va vorbi despre Creatorul ei. Nu ştiu ce alt argument ar putea să fie mai bun pentru cineva care nu crede în Dumnezeu.

Celor atei le spun că dacă vor să conteste Biblia nu au decât să facă asta şi îi rog să facă abstracţie că versetul de mai sus este din Biblie. Să fie puţin obiectivi şi să îi verifice adevărul pe care îl transmite. Să privească natura şi poate atunci vor realiza că nimic nu este o întâmplare. Toate lucrurile au o logică deoarece cineva le-a făcut să fie aşa.

Şi ca o simplă ilustraţie, priveşte video-ul de mai jos.

Vis-a-vis de societatea noastră de consum, unde doar banii te pot face să te simţi bine (şi să ai o viaţă decentă – cum cred unii), am aflat că există ceva (altceva) care ne costă totul. Cum adică?

Simplu. Te las să urmăreşti în linişte acest scurt film. Cred că e suficient, pentru ca să îţi dai seama cât costă o viaţă decentă.

O viaţă trăită cu pasiune.

Ce faci când nu ai ce face? Ce alegi să faci atunci când ai timp liber? Ei bine în ziua de azi e destul de greu să poţi spune că ai timp liber, e greu să îţi organizezi timpul astfel încât să mai ai şi timp liber.

Tot mai multe lucruri ne ocupă timpul şi parcă nu putem să spunem că mai avem şi timp liber. Bineînţeles că totul este la o primă privire pentru că dacă te uiţi puţin pe lista activităţilor poţi observa foarte clar că din toate ocupaţiile tale zilnice numai câteva sunt absolut necesare restul fiind o ocupare al timpului liber.

Ce alegi să faci atunci când te întorci acasă după terminarea orelor de şcoală ori de la muncă? Câteva ore pe zi poate că tot îţi rămân, ore pe care până la urmă le ocupi într-un fel. Fie că te plictiseşti, fie că găseşti ce să faci cu el, timpul liber până la urmă îl ocupi cumva. Aici apare întrebarea dacă faci ceva util cu el.

Cu timpul liber fiecare e liber să facă ce vrea dar în mod sigur acest mod în care îşi petrece timpul liber îi va influenţa viaţa fiecăruia în parte. Timpul liber este acel timp care contribuie la modelarea caracterului tău. Dacă faci ceva folositor cu timpul tău, în mod sigur va avea urmări bune şi vei fi o persoană responsabilă.

O persoană care îşi pierde timpul liber este o persoană mai mult decât iresponsabilă deoarece că nu ştie să preţuiască timpul. Cât despre persoanele care nici măcar nu mai reuşesc să aibă timp liber atunci este o altă problemă: nu ştiu să îţi organizeze timpul.

Personal cred că folosirea timpului într-un mod raţional se poate face prin simplul fapt de a acorda mai mult timp domeniului spiritual sau de ce nu, să îţi iei mai mult timp să cunoşti oamenii. Să asculţi şi să cunoşti oameni. Este un lucru foarte plăcut de multe ori şi niciodată nu şti la ce să te aştepţi pentru că toată lumea este diferită. Să cunoşti şi să acorzi timp oamenilor poate să fie un mod raţional de a folosi timpul.

Chiar dacă unele persoane nu se vor ridica la nivelul aşteptărilor şi vă vor dezamăgi atunci timpul tot nu a fost pierdut. Aţi putut să cunoaşteţi o altă latură a oamenilor care vă va ajuta în viaţă. Fiecare îşi foloseşte timpul cum crede mai bine cu putinţă însă vreau să te gândeşti serios la ce alegi să faci atunci când ai timp liber.

În cadrul proiectului internaţional „Follow the Bible/Urmează Biblia”, între 22-31 ianuarie 2009, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România va organiza în 20 de localităţi din întreaga ţară un eveniment care să promoveze această iniţiativă şi să marcheze astfel prezenţa Bibliei multilingve pe teritoriul ţării noastre.

Iniţiativa constă în organizarea unei călătorii în jurul Pământului a unei Biblii unicat de 1500 de pagini şi dimensiuni generoase (45 cm / 40) fiecare din cele 66 de cărţi ce o formează fiind scrisă într-o altă limbă, printre care şi limba română (Epistola lui Pavel către Filimon) simbolizând astfel universalitatea mesajului lui Dumnezeu pentru locuitorii acestei planete.

Această Biblie, va ajunge zilele acestea în România urmând a fi transmisă mai departe Bisericii Adventiste Bulgare iar sfârşitul călătoriei va fi in iunie 2010 la sesiunea Conferinţei Generale (mondiale) a Bisericii Adventiste care va avea loc în Atlanta, Statele Unite ale Americii.

Luni, 26 ianuarie 2009, la ora 9,30, această Biblie va poposi şi la Timisoara, drept pentru care Biserica Adventistă din Timisoara, organizează in sala din Strada Independentei, nr.19, evenimentul intitulat Expo-Biblia. În cadrul acestei expoziţii vor fi prezentate câteva zeci de Biblii inedite, de la cele foarte vechi la cele digitale sau care încap pe un microfilm de câţiva centimetri. În plus, simpozionul pe care vi-l propunem evidenţiază rolul Bibliei în viaţa individuală şi în viaţa societăţii per ansamblu.

„Simpozionul şi expoziţia vor urmări să conştientizeze participanţii că la baza crizei multiple de mari dimensiuni pe care o parcurge societatea stă criza morală şi că Biblia oferă o soluţie pentru această criză” a declarat pastorul adventist Viorel Dima, coordonatorul proiectului în România. „În acest context”, a mai spus el, „mesajul cel mai important al manifestării va fi următorul: citirea zilnică a Bibliei aduce însănătoşire morală şi oferă putere spirituală având un impact pozitiv asupra calităţii vieţii”.

Deşi se adresează în principal Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, motivaţia acestei iniţiative este revitalizarea şi încurajarea creştinilor din orice confesiune religioasă de a studia Biblia în mod personal şi de a urma învăţăturile ei în vieţuirea zilnică. În conceptul adventist, Biblia este sursa primară şi baza oricărei învăţături creştine dar şi un model demn de urmat în această perioadă în care cuvântul „stabilitate” este din ce în ce mai rar.

Toate detaliile legate de acest eveniment, planuri, fotografii şi materiale video din fiecare localitate pe unde va trece această Biblie precum şi numeroase resurse legate de studiul Bibliei vor fi disponibile pe www.Urmeaza-Biblia.ro

PROGRAMUL EXPO-BIBLIA DIN TIMISOARA din 26 Ianuarie 2009
9,30 – 11,00 Vizitarea expozitiei
10,00 Conferinta de presa
11,00 – 12,00 Seminar despre Biblie
12,00 – 13,00 Vizitarea expozitiei si incheierea actiunii din Timisoara

Pentru detalii îl puteţi contacta pe Pastorul Pavel Memete:
Tel. 0744-609801, e-mail: memete@online.ro

Prietenului tău, care mereu îţi e alături, care te scaldă în dragoste şi în binecuvântări.
Lui Isus, cel care şi-a luat din veşnicie ca să vină să trăiască cu tine. 

Oare cât?

Rozul e pentru copii.” –> Mama

“Ai înnebunit? Vrei să-mi cumperi geacă roz ? Asta e ca şi cum mai face clown-ul colegilor mei de servici. Rozul e pentru fete.” –> Tata

“Doamne… mamă! Dar ce te-a apucat? Crezi că am să port vreodată aşa ceva? Mănuşi roz ??? Mai bine merg fără ele… decât să râdă fetele de mine. Mănuşile de culoare roz sunt purtate de către fetiţe.” –> Băieţelul de nouă ani.

“Mamă, mamă… te rog… nu-mi mai da rochiţa cea roz. E demodată… iar colegele mele încep să râdă când mă văd cu ea… îmi spun că sunt demodată. Anul acesta se poartă bleumarin-ul. Rozul nu se mai potriveşte cu moda fetelor.” –> Fetiţa de şapte ani.

Aud de multe ori astfel de fraze. Mă întreb de unde şi până unde acest mit? “Rozul e pentru fetiţe” . Nici chiar “fetiţele” nu-l mai poartă.

Vrem să fim la modă… iar acest lucru ne face să nu ne mai placă ceea ce e cu adevărat frumos. Lumea rozului e lumea în care ne-am născut… şi e lumea în care ar trebui să continuăm a creşte…

Toţi, da, toţi avem nevoie de ROZ!

După ce vedeţi că haina este curată, ieşiţi din casă pentru ca apoi să întâlniţi pe stradă pe cineva care are o culoare identică dar mai curată. În mod sigur veţi spune că haina dumneavoastră nu este curată şi că trebuie spălată.

Aşa se întâmplă de cele mai multe ori atunci când privim o haină albă spre exemplu, atunci când în jurul nostru sunt numai haine de culoare închisă.

De cele mai multe ori acel alb chiar dacă este mai gălbui ni se va părea curat, dar atunci când mai vedem pe stradă o haină mai albă ne dăm seama cât de galbenă este haina noastră. Se mai poate face aceiaşi confuzie şi atunci când haina ta este singura deci devine etalon până la proba contrarie.

Cam la fel stă treaba şi atunci când vorbim de credinţă. Privim în dreptul nostru şi avem tendinţa să spunem că suntem drepţi, corecţi şi spirituali, iar în momentul când privim spre ceea ce ar trebui să fim începem să ne punem semne de întrebare. De multe ori ne spunem că noi citim Biblia, studiem lecţiunea, ne rugăm, facem fapte bune, dar atunci când privim la El ne dăm seama că suntem departe de a fi plăcuţi înaintea Lui. Ne dăm seama cât de departe suntem de Etalon.

O altă capcană în care putem cădea este atunci când priveşti printr-o fereastră şi totul pare afară întunecat. Oamenii au haine murdare şi când priveşti în casa ta totul este curat iar hainele tale sunt mai curate decât a oamenilor de pe stradă. După un timp constaţi că geamurile casei tale sunt murdare şi trebuie să fie spălate. După ce speli geamurile constaţi că la tine în casă este mai murdar decât afară, iar hainele oamenilor de pe stradă sunt mai curate decât ale tale.

Trebuie să avem grijă să nu ne considerăm curaţi, credincioşi, evlavioşi, buni sau mai presus decât alţii pentru că oridecâte ori vom încerca să ne înălţăm cu siguranţă vom fi smeriţi. Să nu considerăm că haina noastră este curată sau mai curată decât a altor oameni. Oridecâteori facem asta ne depărtăm de Etalon şi ne murdărim hainele mai mult decât sunt de murdare. Sfatul pe care El ni dă este: „te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi”
Apocalipsa 3, 18

Totuşi, ştiam că, în curând, clipa revederii noastre va veni. Urma să nu ne mai despărţim niciodată; să devin mireasa lui. Gândul acesta m-a impulsionat să mă pregătesc. Rochia albă, încălţămintea, casa în care locuiam, meniul de nuntă, erau atâtea lucruri de rezolvat!

Îmi amintesc de scrierea invitaţiilor. Timpul era scurt şi nimeni nu trebuia uitat. Da, aşteptarea mea nu m-a ţinut nicidecum inactivă ci m-a pus într-o atitudine de pregătire febrilă.

Acum, când o altă Nuntă se pregăteşte să-L iubesc oare mai puţin pe Mirele Ceresc? Să stau nepăsătoare doar afirmând că El urmează să vină, dar nefăcând nimic pentru a transmite “invitaţiile” în timp util?

Privesc la paginile tipărite care vorbesc despre El şi realizez că nu voi reuşi singură. Am nevoie de ajutor. Aceasta nu e o nuntă obişnuită. Eşti şi tu invitat? Atunci invită la rândul tău pe cei ce-ţi sunt aproape.

Duminică, 16 noiembrie 2008, ora 10, la sediul Conferinţei Banat, te aşteaptă familia evangheliştilor cu literatură pentru împărtăşire de experienţe, metode de lucru şi momente de suflet. Vor fi acolo pentru tine Mihai Goran, Avram Ardelean şi alţii.

Apocalipsa 22:
17 Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!” Şi cine aude, să zică: “Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: “Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!

Click 2 play: Promo

Există însă o îndrăgostire care le întrece pe toate acestea, adunate la un loc. Despre ea, vorbesc doi oameni obişnuiţi, care au devenit neobişnuiţi, de dragul Lui. Hristos şi El răstignit a devenit simfonia inimilor lor, inundând viaţa lor şi a celor ce i-au cunoscut, cu dragoste divină, împlinire sufletească şi credinţă.

Pentru Dana a privi la “Pâinea Vieţii” dăruindu-Se cu totul oamenilor, a devenit modalitatea unică de a scăpa de egoism. Căutându-i pe cei sărmani, implicându-se în viaţa lor, a învăţat de înseamnă uitarea de sine, şi cum poate fi declanşată, prin harul Său, o reacţie în lanţ, care a dus la extinderea actuală a proiectului “Casa Pâinii”.

Nevoile oamenilor au reprezentat motivaţia şi, în acelaşi timp, provocarea pentru misiune a Danei şi a lui Sorin. Pentru acesta din urmă, pe un teren pregătit sufleteşte de bunici şi părinţi, biruinţa a venit când, în suferinţă, aparent părăsit de Dumnezeu, a înţeles că a-L onora, înseamnă a-L alege pe El, în ciuda oricărei dureri şi împrejurări potrivnice.

Cuvintele lor, cuprinse în interviurile de mai jos, reprezintă o provocare pentru fiecare tânăr care doreşte să-L onoreze şi să se simtă onorat de El, ca răspuns la credinţa lui. Dacă inima ţi-e încă tânără, ascultă, priveşte şi alege să te laşi modelat.

Click 2 play: Interviu Dana Borcea • Sorin Neacşu

Aici poţi descărca.

Later edit: Mai multe despre proiecte aici.

Atmosfera este încărcată şi la un moment dat întreruptă de un Cor de Îngeri. Toţi se minunează, şi se întreabă de ce lor li s-a descoperit aşa mare minune. Îngerul, le spune că nu “corul” în sine este minunea ci Iisus.

Ei înţeleg şi pleacă spre a-L întâmpina.

Tot aşa s-a întâmplat şi ieri. Vineri seara, bucuroşi, pregătiţi în jurul focului. Şi un Cor de Copii (asemănător cu îngerii) au umplut inimile noastre de pace, şi ne-au dat acel imbold, de a merge şi a petrece toată viaţa cu Minunea. Le mulţumim, şi Domnul să-i binecuvânteze.

Iar pentru voi, am adus programul cu drag şi cu multă pasiune.

Aici poţi descărca.
Aici ai imagini de la eveniment.

Privind în urma dispariţiei unui om, mă-ngrozesc să mai văd, s-aud, să miros a lacrimile celor ce l-au “preţuit” de multe ori, după ce a dispărut.

Mi-e frică să mă mai gândesc că poate, pe acea persoană n-am s-o mai revăd pe-aproape, cine ştie cât… mă doare mai mult ca ceilalţi poate tot ceea ce văd.

Am învăţat să iubesc, şi-am învăţat s-o fac în fiecare zi cu aceeaşi intensitate… pot să mă consider fără duşmani, cu toate că nu există om fără duşmani. Oricum, pentru mine nu există, duşman, duşmani…
Revin la noi… tu şi eu. Trăim încă… dar după ce n-o vom mai face, vom mai trăi? În sufletul celor dragi poate…

Eu, m-am întrebat, ce va rămâne după mine. M-am întrebat de cuvântul pe care oamenii mi l-ar atribui, după ce eu n-o să mai fiu. Mi-aş fi dorit să merg la propria-mi înmormântare, dac-am s-adorm, până la Judecată. Mi-aş fi dorit s-aud cuvinte pe care poate nu le-am auzit niciodată cât am trăit.
De ce oamenii nu spun tot ceea ce simt atunci când trebuie să o facă? De ce se-nvârt mereu în acelaşi cerc? Cu toate că ştiu deja drumul… ştiu deasemenea că drumul real, e de fapt drept. De ce se ajunge mereu la cercuri? Simplu. Dacă drumul e drept şi îngust iar în faţă sunt obstacole, toţi facem câte o curbă, două… până devine cerc.

Oare dacă merg într-un pătrat, nu e bine?

Caut multe răspunsuri… însă ştiu că multe nu-mi vor fi date aici. Am să mă mulţumesc şi eu cu acelaşi cerc poate… dacă aşa fac toţi… de ce-aş fi eu diferit?

N-ai vrea să ieşim din cerc şi să îi iubim pe ceilalţi azi mai mult ca ieri şi mai puţin decât mâine?

Sună cam ciudat dar, se anunţă ca până la Crăciun, o să apară băutura de tutun (Liquid Smoking). Pe cât de mult lumea pare să îşi facă griji pentru sănătatea lor, se pare că tot pe atât de mult oamenii fac tot posibilul să se afunde în viciile lor nesănătoase.

Dacă la noi încă nu s-a dat legea împotriva fumatului în locurile publice, afară legea asta a apărut şi se pare că minţi „luminate” deja i-au găsit soluţia.

Dacă nu mai poţi fuma, atunci bea-ţi porţia zilnică de tutun, mai ales când o doză va costa 1,88 Euro. Având în vedere că are preţul apropiat al unui pachet de ţigări se pare că nu este nicio problemă.

Un alt capitol la care oamenii fac abuz deşi cunosc consecinţele sunt fast-food-urile. Deşi toată lumea ştie ce urmări poate avea pe timp îndelungat, nimeni nu face nimic în privinţa asta. Du-te la orice oră şi vei vedea că fast-food-urile sunt pline. Într-o zi a trebuit să aştept pe cineva la intrarea la Mc Donalds.

Era ora 23:30 şi cât am stat acolo aşteptând, cred că au intrat în fast-food aproximativ 20 de persoane, asta în decursul a 20 de minute. Cel puţin o persoană la fiecare minut tot a intrat cât am stat acolo. Consider că e mult mai ales având în vedere acea oră. Vă imaginaţi că ziua este şi mai multă lume care frecventează fast-food-urile.

Nu ştiu dacă e cazul să intru şi să vorbesc şi despre alcool. Deja se ştie că românii sunt mari consumatori de alcool. Locul doi în Europa după Rusia nu este deloc o poziţie cu care să te mândreşti.

Unii ar spune că dacă nu ne luau ruşii tezaurul poate eram pe primul loc în lume. Românii cred că dacă beau pot să înnece amarul şi problemele. Ei bine, problemele ştiu să înoate şi nu rezolvă nimic. Sunt mai multe probleme la nivel de sănătate când vorbim de români, dar cred că acestea trei sunt cele mai importante. Am văzut cu câteva zile în urmă un clip despre sănătate la finalul căruia se spunea: „ai fost creat să fii Mercedes!”

Lăsând reclama mascată deoparte, fiecare om a fost creat sănătos şi cu dorinţa din partea Celui care a creat omul, de a rămâne sănătos şi de a trăi cât mai sănătos şi fără suferinţe datorate lipsei sănătăţii. O vorbă din popor spune: „cum îţi aşterni, aşa dormi.”

Dacă o să avem grijă de sănătatea noastră nu o să avem motive să ne plângem şi din cauza sănătăţii.

În plus, Claudiu Giurgiu, un fost sportiv (antrenor la o sală de fitness), un băiat exceptional îşi prezintă experienţa de viaţă (exclusiv). Această parte din program nu ai cum să o scapi. Pentru că înseamnă mult pentru tine.

Pentru că nu vrem să te privăm în nici un fel de aceste bucurii, ne-am propus să îţi oferim şi ţie acest program.

Click 2 play : Vineri seară • Sâmbătă dimineaţă • Sâmbătă după-amiază

Aici poţi descărca.
Aici ai imagini de la eveniment.

În primul rând, bobocii îi găsiţi la download, acolo unde se află programul de deschiderea anului universitar AMiCUS. Apoi, playlistul tău e pregătit ca să-ţi transmită bucuria de a contempla anotimpul colorat.

Ne-am gândit să revenim cu noi articole şi surprize.
Fii pe fază.

De câteva zile Mass Media ne-a anunţat că mii de cercetători din 60 de ţări încă lucrează la o nouă descoperire care se anunţă a fii cea mai importantă din istoria Terrei.

Un accelerator de particule care ar putea facilita călătoriile în timp, pentru care dealungul a 50 de ani s-au cheltuit peste 6 miliarde de euro. De altfel şi în acest caz au existat persoane care au declarat că sfârşitul planetei este mai aproape ca niciodată datorită riscurilor formării unor găuri negre care ar putea înghiţii Terra.

Gândurile celor care au citit diferitele articole pe site-uri cum ar fi: Pro TV sau 9 am sunt împărţite. Au fost persoane revoltate de această invenţie şi persoane care aplaudă încercările cercetătorilor, dar au fost şi persoane confuze care nici nu mai ştiu ce să mai creadă. Până la urmă un lucru este cert şi anume că Apocalipsa este aproape.

Lăsând la o parte toate ideile noastre, Biblia vorbeşte din timp despre lucrurile care se întâmplă astăzi. Nimic nu este nou sub soare (Eclesiastul 1.9). În Daniel capitolul 12 cu versetul 4 stă scris: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”

Dincolo de înţelepciunea cu ajutorul căreia oamenii vor înţelege Biblia, se vorbeşte şi despre o înţelepciune şi o avansare în domeniul tehnologiei. Este clar deja că este un moment de final al Pământului.

Deja cunoştinţa a ajuns la un nivel destul de înalt. Tot mai des apar fel de fel de invenţii, iar aceasta din urmă se anunţă ca fiind cea mai răsunătoare din istoria Pământului. Ar fi cireaşa de pe tort. Dacă am fii la un meci e fotbal am putea spune că suntem în minutele de prelungire.

Nu se ştie cât mai este, dar suntem pe sfârşit. Nu va fii nici vreo gaură neagră şi nici suprapopularea Pământului, nu va fii nici epuizarea resurselor, nici încălzirea globală şi nici topirea gheţarilor. Pământul nu se va autodistruge, chiar dacă cu paşi rapizi ne dorim asta.
Şi aşa, nu avem ce face cu timpul liber. Studiem cum ar arăta momentele imediat următoare Big-Bang-ului. Păcat că Big Scripture (Scriptura cea Mare) pentru noi nu are nici o relevanţă. Pentru că în Biblie scrie că Dumnezeu a făcut pământul. Noi vrem să descoperim particula lui Dumnezeu, dar pe El, nici pe departe. Ruşine nouă. Şi multă milă de la El, implorăm. Până la urmă totul este deşertăciune şi goană-n vânt (fie el şi de particule care circulă cu 99,99% din viteza luminii) (Eclesiastul 1.14)

Chiar dacă nu ar fi scris în Biblie acestea, tot aş fi de părere că Pământul nu se va autodistruge. Dumnezeu nu i-ar lăsa pe oameni să se autodistrugă. Datoria noastră este să nu pierdem timpul degeaba şi conştientizăm momentele în care ne aflăm fără să ne înspăimântăm. Să trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Să trăim viaţa la cote şi principii înalte. Să fim blânzi, fără răutate ca porumbeii şi înţelepţi ca şerpii. (Matei 10.16).

Şi să trăim cu pasiune.

Îţi oferim setul Galileanul, gratis, pentru a revedea programele tale preferate.
Galileanul – cu Lucian Cristescu a fost pregătit pentru tine în format .mov, la 400kbps cu h.264, cu alte cuvinte, la o calitate excepţională, mult superioară de ceea ce a existat mai demult.

În plus Viaţa la Superlativ – cu Cornel Dărvăşan.
Viaţa la Superlativ conţine câteva idei utile despre dragoste, Tinserv, reuşită, succes şi alte probleme cu care se confruntă lumea noastră

Şi chiar dacă nu contează aşa mult aspectul acesta, îţi propunem să spui şi altora de existenţa acestor materiale.

Mulţumiri speciale lui Ionel Păun şi Intercer.

Ca să ajungi la download-ul lor, dai click aici.

Trăieşte cu pasiune!
PS. Pentru alte detalii şi temele fiecărei seri poţi descărca CD-ul apărut în 2002.

Şi bineînţeles: Indiferent din ce religie fac parte, din ce neam, din ce cultură sau mod de gândire, mai devreme sau mai târziu mă voi întâlni cu această întrebare.

Era zi de sărbătoare. Templul stătea ţeapăn şi golit de prezenţa divină, ca multe din bisericile noastre.

Toată lumea se aştepta spre seară la o sfântă cafteală, când romanii bătuţi îşi vor lăsa sandalele rupte pe străzile Ierusalimului.
Ucenicii strigau şi ei tare pentru că unii dintre ei simţeau în nări fiorul luptei electorale, cu scaune de senatori împărţite cu largheţe. Poporul aştepta şi el pâini din cer, scutire de TVA şi săptămâna lucrătoare formată din trei zile.

Doar Prinţul Păcii plângea…

El întotdeauna a plâns doar unde e moarte şi acolo era destulă. Spirituală şi sigură, cu gust sărat de sânge şi miros de fum.

Şi pentru că nimeni n-a primit nimic în ziua aceea, oraşul alegându-se doar cu smochin blestemat şi uscat, vânzătorii din Templu cu câteva lovituri pe cocoaşă, L-au trimis pe Prinţ seara să cineze în Betania…

A plecat plângând şi fără măgăruş, iar soarele spre asfinţit proiecta asupra Lui umbre fugare de cruce…

Copiii continuau lauda şi închinarea pentru că întotdeauna există speranţa unei treziri spirituale…

Indiferent din ce religie fac parte, din ce neam, din ce cultură sau mod de gândire, mai devreme sau mai târziu mă voi întâlni cu această întrebare.

Şi ce voi răspunde?

Am deschis în seara aceasta Biblia la acest verset. Am stat şi am încercat să-mi dau seama de ce am deschis tocmai aici şi ce ar putea să-mi spună mie în această seară. M-am gândit puţin şi nu prea îmi dăteam seama. După scurt timp mi-am zis: uite că împărăteasa din Seba văzuse în Solomon mâna Domnului. Solomon era binecuvântat de Dumnezeu iar aceasta se vedea. Cei care luau contact cu Solomon aveau o experienţă frumoasă. Solomon era cunoscut în toate împărăţiile pentru înţelepciunea lui.

M-am întrebat apoi, eu ca şi copil al lui Dumnezeu mă asemăn măcar cu Solomon? Solomon a reuşit să dea o mărturie bună. Oare cum pot da şi eu o mărturie bună celor din jurul meu? Probabil că nu o să ajung niciodată la înţelepciunea lui Solomon, dar cred că pot să dau şi eu nişte răspunsuri celor care le caută, exact cum a făcut Solomon cu împărăteasa din Seba. Solomon a fost copilul lui Dumnezeu şi iată că Dumnezeu l-a binecuvântat.

Ce mă opreşte pe mine să fiu alături de Dumnezeu? Pot să fiu şi eu un Solomon chiar dacă voi mai avea şi momente de slăbiciune în viaţa mea. Să nu uităm că şi Solomon a avut moment de slăbiciune în viaţa lui chiar dacă a fost cel mai înţelept om de pe Pământ (exceptând pe omul Isus).

Ar mai fi un amănunt. Atunci când te încredinţezi Domnului să fi sigur că Domnul va face lucruri mari exact cum a făcut şi cu Solomon. Poate nu vei fi preşedinte de ţară sau ceva de genul acesta, dar sunt sigur că vei avea o influenţă în jurul tău şi vei fi o binecuvântare pentru cei din jurul tău. El vrea ca tu să fi cap şi nu coadă. Printr-o atitudine demnă de un copil al lui Dumnezeu poţi fi cap. Trebuie să arăt ca un copil al lui Dumnezeu şi ştiu că El mă va ajuta dacă eu chiar îmi doresc aceasta. Domnul să ne ajute şi să ne ofere din înţelepciunea Lui în fiecare zi pentru a putea să luăm cele mai bune decizii pentru noi şi pentru cei din jurul nostru.

Vizionare plăcută.

Trăieşte cu pasiune.
Mereu, în fiecare moment din viaţă.

Later edit:
Pozele de la eveniment le găseşti aici.

Am văzut astăzi pe un fluturaş o poezie intitulată “Iubirea care supără”, scrisă de George Uba. Îmi place omul acesta. Are un bagaj de cunoştinţe excepţional şi îţi poate da multe răspunsuri. Numele poeziei mi-a atras atenţia făcându-mă să citesc poezia.

Mi-a plăcut ideea că există o dragoste care poate să ne supere. Prima dată, înainte de a citi poezia m-am dus cu gândul la acea iubire care produce lacrimi şi tristeţe. O iubire dusă la extrem care să sufoce şi să ştirbească libertatea celui drag în loc să aducă zâmbete.

Trist când se întâmplă aşa. O relaţie care să aibă la bază o iubire sinceră să se transforme din prea multă atenţie în supărare şi teamă. Cunosc câteva cazuri în care persoane dragi mi-au spus că sunt supărate deoarece li se îngrădeşte libertatea şi nu se mai simt libere. Îmi spuneau că sunt conştiente că ei le iubesc însă le sufocă iar ei nu pot să înţeleagă lucrul acesta.

Îmi dau seama că motivul principal al acestei cauze ar fi o supradoză de gelozie. Atunci când el sau ea sunt geloşi peste limitele normale consider că s-a făcut primul pas spre o iubire care duce spre suferinţă. Cum îţi dai seama că ai o doză mai mare de gelozie? Caută să te cercetezi în cel mai obiectiv mod şi urmăreşte-ţi faptele tale în raport cu jumătatea ta.

Vei vedea dacă eşti posesiv sau nu.

E bine să fi gelos cu măsură pentru că cine nu e gelos deloc înseamnă că nu iubeşte acea persoană deloc, iar acea persoană nu reprezintă mare lucru pentru el. Este bine ca această gelozie să fie moderată, iar aceast echilibru poate fi atins doar prin ajutorul unei încrederi depline în persoana iubită, iar această încredere o dobândeşti când între voi există o comunicare corectă.

Nu am să încerc să vă fac un seminar despre iubire, ci vreau doar să vă dau un imbold în a vă face o analiză iuburii voastre. Cercetaţi-vă şi vedeţi dacă iubirea pe care o aveţi de oferit este una potrivită cu necesităţile persoanei pe care o iubiţi.

Revin la poezie şi spun că după ce am citit-o mi-am dat seama că mai este o iubire care duce la supărare. În poezie era vorba despre Dumnezeu Tatăl care l-a trimis pe Fiul să moară pentru noi din dragoste, iar noi oamenii îi respingem darurile în fiecare zi şi fiecare pas. Prin purtarea noastră refuzăm în fiecare zi iubirea lui Dumnezeu, iar această duce la întristarea celui care o oferă. Dacă în cazul oamenilor cei care oferă o iubire greşită supără pe cei care o primesc, raportat cu Divinitatea este exact invers. Cel care oferă o iubire potrivită este întristat.

Sper să reuşim fiecare să oferim o iubire potrivită persoanei de lângă noi şi înainte de această să acceptăm Iubirea care vine în fiecare zi şi de care avem atâta nevoie. Cu ajutorul Iubirii primite putem oferii o iubire potrivită şi care să ducă la fericire.

La fel, se întâmplă şi în partea audio pe care ţi-o propunem să o asculţi nestingherit. (Este o înregistrare veche, preluată de pe casete audio, dar conţinutul contează. E de valoare).
Nu uita, că doar prin Puterea Lui ai ajuns unde eşti acum!

Şi slava, toată, El o merită.

Download audio file (Istoria_convertirii_mele.mp3)

Audiţie plăcută!
Later edit:
Pentru a avea şi tu fişierul, mergi aici.

Oamenii din Sânnicolaul Mare au putut să-şi ridice privirile astăzi. Ce au văzut?
Dumnezeu, coborând după făgăduinţă, în mijlocul copiilor Lui.

Mai jos, o fărâmă din drumul până la împlinirea făgăduinţei. Casa de rugăciune din Sânnicolau.

Vizionare plăcută

Şi atunci amintirile dulci şi amare te împresoară, şi-ţi doreşti mai mult ca oricând ca locul acela gol să fie din nou umplut cu prezenţa lor.

Tocmai de aceasta am ales să-ţi oferim şi ţie un pic de dor, duioşie şi speranţă.

Mai jos am cuprins într-un mănunchi gândurile şi simţirile inimilor noastre pentru cei care ne lipsesc, exprimate cu sensibilitate în cuvintele Alinei Popa.

Vizionare plăcută, alături de prietenii dragi ţie.

Filmul realizat, care are şi titrare în română, merită vizionat.
Întunecarea globală este un termen mai puţin cunoscut decât încălzirea globală, dar asta nu înseamnă că este mai puţin periculos. Fenomenul este creat de reducerea graduală a cantităţii de lumină care ajunge la suprafaţa Pământului, observată de-a lungul câtorva decade, de când au început măsuratorile sistematice în anii ’50. Se crede că se datorează creşterii numărului de particule poluante (fum, praf etc) eliberate în atmosferă prin activităţi umane.

Efectul variază de la o locaţie la altă, dar global cantitatea de lumină care atinge suprafaţa Pământului a scăzut cu 4% între 1960 şi 1990. Întunecarea globală creează un efect de răcire asupra Pământului care ar fi putut masca parţial efectul de seră şi al încălzirii globale.
Acest lucru îl face deosebit de periculos. Despre întunecarea globală pe Wikipedia.
Vizionaţi filmul la adresa: http://www.incalzireaglobala.org/intunecarea-globala/
sau în mărime mai mare aici

Întrebările au fost adresate chiar în timpul prelegerilor despre Ritmurile Apocalipsei

Dacă vreți să fie şi mai interesantă vizionarea, numărați câte „ă”-uri a făcut subsemnatul… Cine are numărul corect, primește un premiu. Oricum, îmi pare rău, dar atâta pot.

Selecțiuni din interviu vei citi și în Infobanat (luna mai).
Later edit:
Descarcă varianta de înaltă definiţie. (720p)

Copacii, iarba şi florile găsesc zilele acestea, dominaţi de ideea răzbunării, că amploarea primăverii nu mai poate fi pusă la îndoială. Radioul judecă, fără apel, orice idee de ploaie, potrivit cu muzica lui “Zdob şi Zdub”, care mărturiseşte despre obrazul neîntinat al ţării şi bucuria de a trăi.

Aşa cum ne-am obişnuit, sărbătorirea Paştelor, la temperatura de imaginaţie a românului, mimează an de an o credinţă arzătoare, continuând în babilonia de după Înviere, ce pluteşte cu graţie pe apele transparente ale dezinteresului general.

De multe ori, în segmentul acestor reprezentări banale, Sărbătoarea Învierii poate părea naivă, precum o joacă de copii, din care nu pot lipsi ouăle cu salmonelă, ştirile de la ora cinci şi mărturisirea credinţei cu pumnul.

Îmbogăţite până la exces, mesele tradiţionale, te confiscă instantaneu într-o adiere de basm ortodox, de care cu greu te mai poţi dezbrăca. La scurt timp apar şi primele vocalize de intoxicare, acestora făcându-le concurenţă doar ospeţele de la curtea lui Nero. Nişte beţivi se produc în versuri otrăviţi cu votcă în faţa statuii lui George Coşbuc, care dacă ar putea vorbi, săracul ar spune tuturor cât se simte de stânjenit. Iar dacă totul s-ar opri aici, ar fi bine.

Pe un deal numit Golgota, cel mai minunat loc de pe pământ, Isus şi-a isprăvit lucrarea. A suferit mult în apărarea opiniilor Celui ce L-a trimis. După ce a dat vedere orbilor, viaţă morţilor şi iertare păcătoşilor a îndurat un prezent greu în vederea unui viitor mai bun. S-a târât la cruce biciuit de unii, care abia aşteptau să-şi piardă minţile.

A fost convins că n-a cucerit lumea, nici cu diamante, nici cu seducţia ambalajului gol pe dinăuntru. Astăzi vrea să fie iubit si ascultat într-un chip deosebit de simplu, ca tu să înţelegi lămurit că nimic nu este mai scump decât ceea ce primeşti pe gratis. O inima. Si un loc in inima Lui.

Ca şi fiinţe creştine care se încred în Cineva Atotputernic, într-un creator, ştim că Biblia ne vorbeşte foarte mult despre răbdare. Răbdarea este de dorit. Poate că la fel de mult ca dragostea. Fie că te încrezi în Dumnezeu fie că eşti ateu, răbdarea este dorită de toţi în egală măsură. Şi ce te faci dacă nu o ai? Cineva m-a întrebat dacă oamenii bogaţi au mai multă răbdare decât cei săraci sau invers. Această întrebare, dacă stai puţin şi te gândeşti îţi dai seama că este o întrebare la care nu poţi răspunde exact.

Spre exemplu, am fost plecat cu două săptămâni în urmă prin Franţa, iar în drumul meu am trecut şi prin Austria. În aceste două ţări lumea m-a uimit printr-un calm şi o răbdare ieşită din comun. Şi m-a frapat mai mult decât această răbdare, faptul că toţi erau la fel. Era altceva decât ce ştiam eu din România unde toată lumea este agitată şi fără răbdare. Cei de acolo nu poţi spune că sunt bogaţi, dar au mai puţine griji.

Totuşi poţi aduce exemple pozitive şi în rândul celor mai săraci. Sunt mulţi creştini care au probleme, deoarece Satana nu vrea ca lor să le fie bine. Aceştia însă se încred în Dumnezeu şi au răbdare, au nădejdea unei vieţi mai bune şi dobândesc o răbdare mai mare decât a unui om fără griji şi fără probleme care posibil la prima problemă să nu reacţioneze potrivit. Nu există un etalon

Mă întorc la întrebarea: ce faci dacă nu ai răbdare? Răspunsul cred că vine de la Cel care dă răbdarea. Trebuie doar să Îi ceri Lui să te ajute să dobândeşti răbdarea, iar după ce ai cerut răbdarea următorul pas depinde de tine. Trebuie să crezi că El te va ajuta, însă trebuie să duci o luptă cu tine. O auto-educare în urma căreia să dobândeşti această răbdare.

Iată ce spune Biblia:

Proverbele 25.15 Prin răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.

Luca 21.19 Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Romani 5.3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,

Romani 8.25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. 4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

2 Corinteni 6.4 Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,

Efeseni 4.2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,

Versete mai sunt destule referitoare la răbdare. În final vreau să mai scriu câteva cuvinte. Adu-ţi aminte că Isus tot din răbdare a murit pe cruce pentru mine şi pentru tine. El a fost tratat aşa cum am fi meritat noi să fim trataţi pentru ca noi să fim trataţi aşa cum merita El şi a murit moartea pe care o meritam noi ca să trăim viaţa care era a Lui!

Dar acum gândiţi-vă că “Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3.9) Iar atunci când nu mai ai răbdare adu-ţi aminte că ” Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3.11)

Am ataşat un video, care e cât se poate de expresiv.
Urmăreşte-l cu pasiune.

1. Cum îţi găseşti prieteni pe internet?

O întrebare interesantă. Internetul m-a ajutat să găsesc persoane cu care să schimb opinii, păreri, sau cu care să port discuţii profunde.

Am reuşit să cunosc multe persoane, însă ca prieteni îi pot număra pe degete.
Am reuşit să cunosc prieteni adevăraţi care m-au ajutat la nevoie.

De căutat nu pot spune că m-am chinuit prea tare. Cei mai mulţi prieteni i-am cunoscut spre exemplu pe forumuri unde am putut să le analizez şi gândirea, modul de a vorbi. Spun că nu m-am chinuit prea tare să îmi fac prieteni pentru că persoanele valoroase apar când te aştepţi mai puţin.

2. Ce rol are internetul în viaţa ta?

Cred că Internetul îmi influenţează viaţa. Ca să fac legătura cu prima întrebare pot spune că având prietenii pe care i-am cunoscut pe Internet, e normal să se vadă asta şi în viaţa de zi cu zi.

Mă întâlnesc cu persoanele pe care le-am cunoscut, petrec timpul cu ele, iar acest lucru nu se întâmpla dacă nu mă influenţa. Ţin minte că mai de mult am auzit pe cineva spunând că Internetul poate fi bun sau poate fi rău. Internetul îţi oferă ceea ce îi ceri tu. Poate să îţi ofere lucruri bune sau lucruri rele. Tu eşti cel care comandă.

3. Ce doreşti să faci pentru cei din jurul tău (vise, proiecte concrete)?

Încă o întrebare frumoasă.

Eu sunt o fire ceva mai emotivă atunci când vine vorba de a vorbi în public sau ceva de genul şi de multe ori mă gândesc că ar fi frumos să pot face ceva pentru cei din jurul meu. Pot spune că aş fi vrut să pot vorbi ca un pastor, însă mai greu la capitolul ăsta.

Am avut câteva experienţe în care am ajutat pe cei aflaţi în nevoi şi m-am bucurat alături de ei. Pe viitor vreau să mă mai implic în proiecte pe bază de voluntariat în care să pot ajuta pe cei care se află în nevoi.

Cineva spunea că civilizaţia se măsoară în funcţie de câte reclame deşuchiate vezi pe stradă.
Apropo, există reclamă “nedeşuchiată”?

Mai mult decât reclamele se dezvoltă cea mai bănoasă afacere din toate timpurile. Cel mai eficient sistem de marketing.
O industrie. Nu promo, ci porno.

Părinţii noştrii priveau filme eroice. Astăzi, pentru că ne-am mai “creştinizat” am pus şi o “cruce” prin cuvântul ăsta.
Pentru noi e bine şi dacă ele sunt ero -t- ice. Doar e film. E inspirat din realitate, de ce m-ar afecta?

Mulţi tineri ştiu ce găsesc. Ştiu să ajungă mai repede la informaţie decât îţi imaginezi. Şi din păcate, nu doar ei.
Ai acum posibilitatea să priveşti “legal” orice. Chiar orice. Cu alte cuvinte, ne-am “(des) civilizat”.

Îţi punem la dispoziţie un material interesant despre ce înseamnă. (un powerpoint cu 3 de x).
Tot pentru tine, şi o atingere periculoasă.

Din păcate te afectează. Puţin, mult. Nu are importanţă. Ce e esenţial este atitudinea ta.
Nu te lăsa bătut! Nu merită, nu-i aşa?

Am ajuns să stăm la o discuţie scurtă cu cel care a ţinut aceste prelegeri, Titi Gâdea.

Mai jos, aveţi interviul. Vizionare plăcută!

De ce e aşa specială? Probabil că ele ştiu cel mai bine.
Din clasele primare când primeau de la colegi felicitări şi flori, şi până când perii albi şi-au făcut apariţia, această zi a fost pentru ele o zi specială. Deosebită de oricare alta.

O zi plină de dragoste, de flori, de mici atenţii care le-au făcut să se simtă iubite, onorate, dorite şi respectate.
Şi pentru asta, vrem şi noi să se simtă speciale.

Aşadar, pentru toate doamnele şi domnişoarele care vor vedea acest mesaj, de apreciere,

La mulţi ani!

Fie ca azi să vă bucuraţi mult de ceea ce colegii, prietenii, soţii sau copii voştrii au pregătit pentru voi.
Bucuraţi-vă chiar şi de un simplu sărut, şi o îmbrăţişare.
Nu uita că lucrurile simple sunt frumoase.

Probabil îţi aduci aminte cu plăcere de timpurile de demult. Şi trăieşti cu pasiune azi.

Şi pentru mame, ceva special:

La mulţi ani,
Să fi fericită şi să te iubescă
toată lumea cum o face puiul tău.

În plus, o felicitare şi o melodie de la adventisttm.org.

Download audio file (mama.mp3)

Click să o deschizi.
Dumnezeu să te binecuvânteze, mamă, fiică, soţie sau soră.

Am preluat de la RVS o emisiune foarte interesantă (Lecţia de viaţă, cu Mihaela Rusu) care s-ar putea să te captiveze. Este o discuţie constructivă despre alternative.

De cele mai multe ori, preocupările tinerilor devin vicii. Internet, tutun, alcool, cafea, etc.

Află mai multe cu: David Buga, Timotei Micu şi Mitică Manta.

Download audio file (RVS_Viciile_tinerilor.mp3)

Poţi downloada această emisiune în format .mp3 (poţi folosi: Winamp, foobar2000, iTunes, Windows Media, etc)

Nu uita să îi faci atenţi şi pe alţii. Merită.

Totul pentru o viaţă trăită cu pasiune.

Cu siguranţă că noi astăzi avem foarte multe lucruri de învăţat dacă stăm să studiem ceva mai atent relatarea. În ocazia aceasta vreau să trecem prin capitolele 6,7,8 şi 9 ale Genezei şi să prindem câteva lecţii pe care ar trebui ca şi creştini să le avem întipărite în minte. Se vede că locuitorii Sodomei şi ai Gomorei nu au ţinut seama de lecţiile de la potop. Să vedem ce lecţii putem învăţa.

Lecţia 1: Nu pierde barca. Deşi Noe i-a avertizat pe oameni de ceea ce avea să vină toţi au râs şi nu au luat în serios atenţionările lui Noe. Când a venit potopul tare ar mai fi dorit oamenii să intre în corabie dar uşile fuseseră închise, aşa că au pierdut ocazia. Ai grijă să nu pierzi binecuvântările Cereşti!

Lecţia 2: Aminteşte-ţi că toţi suntem în aceeaşi barcă. Avem acelaşi drum şi aceiaşi destinaţie. Este bine să ne întărim unul pe altul pe drumul pe care îl avem de făcut.

Lecţia 3: Fă-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.

Lecţia 4: Fii pregătit. Geneza capitolul 7 cu versetul 6 ne spune că Noe avea 600 de ani în vremea potopului. Când vei avea 600 de ani, e posibil ca cineva să-ţi ceară să faci ceva cu adevărat important. Poate nu 600 de ani, dar tot e posibil la bătrâneţe.

Lecţia 5: Nu asculta criticile; mergi înainte cu treaba care trebuie făcută. Noe a fost criticat pentru ceea ce făcea şi toată lumea râdea de el. Mulţi poate îl credeau nebun, dar pe Noe nu l-a interesat ce spuneau oamenii.

Lecţia 6: Construieşte-ţi viitorul pe premize înalte. Ce zideşti, zideşte pe teren uscat. Zideşte pe stâncă!

Lecţia 7: De dragul siguranţei, călătoreşte în pereche. În fond, două capete gândesc mai bine decât unul singur. Eclesiastul 4.12 ne spune “Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.”

Lecţia 8: Viteza nu este totdeauna un avantaj absolut. Este adevărat că în arcă se afla o pereche de gheparzi, dar acolo se mai afla şi o pereche de melci. Dacă nu mai ai răbdare să tot aştepţi răspunsul la o rugăciune, gândeşte-te că e mai bine să-L laşi pe El să decidă când e momentul să intervină. Că îl grăbeşti sau nu pe Dumnezeu, răspunsul Lui vine tot la momentul oportun.

Lecţia 9: Când eşti stresat, pluteşte pe apă o perioadă.

Lecţia 10: Noe a răspuns pe loc şi afirmativ chemării făcute de Dumnezeu. Răspunsul lui Noe putea să fie foarte simplu: “Doamne, dar eu nu ştiu să fac corăbii. Nici măcar nu am construit vreodată o barcă, dar să construiesc o corabie de aşa proporţii?” Ai încredere în ceea ce Dumnezeu poate face prin tine! Aminteşte-ţi, corabia a fost construită de amatori; Titanicul de profesionişti.

Lecţia 11: Când lucrurile se precipită, nu sta cu mâinile în sân şi nu te plânge! Pune mâna şi treci la treabă!

Cred că dacă ne vom gândi serios la aceste lecţii care ne-au fost lăsate încă de la început, cred că vom putea alege bine în dreptul nostru. Vom putea trăi o viaţă după placul Domnului şi vom putea să spunem plin de încredere: “Vino Doamne Isuse!”

Dacă le spunem bunicilor câte grade au fost azi vor spune: Maică.. de când trăiesc eu nu a mai fost aşa cald în februarie.
INMH spune că nu sunt avertizări meteo. (sincer cred că începem să ne obişnuim cu neobişnuitul. Acum vreo 2 zile au fost mai bine de 20 de grade în Timişoara – 25 februarie)

Se pare că primăvara noastră vine cu mai mult fast (în traducere liberă = grabă mare). Tot felul de activităţi la servici, la şcoală sau în activităţile extra, la care nu te-ai aşteptat te astaltează. La fel ca şi gripa. La fel ca şi oboseala. Şi acum o numeşti simplu: Oboseală cronică.

Oare pauză mai ştim face? Oare.. Temperaturi de februarie mai există?
Şi să nu rămânem la “oare”.

Azi, via Creve am descoperit că darwinismul a picat (cel puţin din cărţile de studiu ale elevilor, nu neapărat din minţile unora dintre noi, din păcate).
Am mai aflat că Apple a pus un procesor mai rapid în computerele de vis pe care le produc.
Şi am aflat că majoritatea oamenilor sunt nemulţumiţi neştiind cum să se îmbrace cu aşa o vreme.

Închei, după ultimul paragraf mai necoerent.

Vine vine (primă)vara. Atenţie la căldura relaţiei pe care o ai cu Singurul în stare să controleze viaţa ta în mod natural, benefic şi nicidecum fără voia ta.

El e singurul care-ţi dă bucuria de a trăi cu pasiune în toiul primăverii.
Lasă-o să fie una specială, chiar dacă e cu temperaturi mari. Merită.

Aşadar. Primăvară plăcută de la adventisttm.org!

PS. Mulţumim pentru cei care ne-au contactat prin YM!

Later edit:
Floricele pe câmpii, hai să le-adunăm copii..
adventisttm.org pregăteşte pentru tine o surpriză de primăvară.

Spun că mi-a fost destul de greu să obţin o jumătate de oră de dialog cu dânsul, deoarece în timp ce vorbeşte ar fi în stare să răpsundă pe internet atâtor mesaje, sau să-şi facă repede bagajele şi să fugă către aeroport, să răspundă la telefoane… dar vă mărturisesc că am fost binecuvântat. Însă ce m-a marcat foarte mult, şi cred că aşa se va întâmpla şi cu dvs., este faptul că după ce vei fi pus faţă în faţă cu tot ce spune David Gates, vei fi destul de tulburat şi vei înţelege că ţi se cere o decizie…

Vă las pe dvs., să trageţi concluziile acestui al doilea dialog incomod…

E.S. – Să revenim. Unde ne aflăm acum pe rigla profetică? Întreb acest lucru deoarece dorim să înţelegem unde ne aflăm noi vis a vis de toată vânzoleala politică a lumii…

D.G. – Din înţelegerea mea, cred că America de Nord şi Roma sunt gata să acţioneze imediat. Europa deasemenea e aproape gata, şi opinia mea e că intenţia lor este aceea de a acţiona în urmatoarele 12 luni. Dar Dumnezeu este cel care va lua decizia finală. De când America de Sud se îndreaptă spre comunism lucrurile încetinesc.

E.S. – Cum de se îndreaptă America de Sud spre comunism?

D.G. – Din două motive: cu cât preşedintele Bush se îndreaptă spre extrema dreaptă, cu atât ceilalţi se îndreaptă spre stânga. La foarte puţini oameni din Statele Unite le convine direcţia în care merge ţara, dar nu pot face nimic. Dar ţările din America de Sud pot. Promotorul principal este preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez. El însuşi depinde de aceste mişcări comuniste, ceea ce nu e bine. Când mergi în extreme, indiferent spre care, totdeauna e periculos. Pentru a acţiona, Roma trebuie să aibă toate aceste puteri continentale cu ea, iar în prezent America de Sud nu e cu ea.

E.S. – Mersul Americii de Sud şi în special al Venezuelei spre extremism e o reacţie faţă de America de Nord sau au îmbrăţişat ideologia comunistă?

D.G. – Poate că Chavez are idealuri comuniste, dar nu cred ca el însuşi, ca persoană, este un om rău. Însă cred că el a îmbrăţişat idealuri comuniste extreme şi nu cred că este un om echilibrat în prezent. În mare parte, statele Americii de Sud nu sunt atât de extremiste, şi nu le place ce se întâmplă în America de Nord şi reacţionează. În ţările în care comuniştii apar, catolicii sunt scoşi din politică. Întrebarea este de fapt unde ne aflăm noi. Dacă Roma şi America ar face ce ar vrea să facă, probabil ca în următoarele 12 luni am ajunge la criza finală. Dar nici Roma, nici America nu mai conduc în prezent, ci Dumnezeu, aşa că ar mai putea fi doi sau trei ani de pace. Eu văd însă că lucrurile acestea se pot întâmpla anul viitor, de aceea călătoresc atât de mult şi depun atâta energie pentru a ajuta oamenii să înţeleagă ce se întâmplă. Ceea ce oamenii nu fac acum, nu vor mai putea face la anul. Aşa că dacă oamenii au resurse, trebuie să le pună în mâna lui Dumnezeu foarte repede. Sunt mâhnit gândindu-mă că mulţi oameni au posibilităţi şi le vor pierde când criza aceasta va veni. Puteau salva suflete, dar nu au făcut-o. Este ca acel om care şi-a îngropat talantul. Şi cu siguranţă ei nu vor avea un raport prea bun în faţa lui Dumnezeu.

E.S. – David, spuneai că Roma simte că influenţa ei scade în America de Sud, dar aceasta e preponderent catolică. Cum se poate una ca asta?

D.G. – În Brazilia 60% dintre cetăţeni sunt astăzi protestanţi. Şi Biserica Catolică nu s-a impacientat în legătură cu aceasta până acum, însă au fost luaţi prin surprindere şi apoi au descoperit că nu mai au ce face.

E.S. – Putem spune că în prezent Brazilia e un centru de înfluenţă protestant puternic, în America de Sud?

D.G. – În Brazilia de câte ori ajungi pe aeroport, găseşti poliţişti, vameşi şi autorităţi portuare citind Biblia, ceea ce e foarte bine. Protestanţii sunt atât de deschisi în modul lor de a practica credinţa şi din punct de vedere doctrinar, lăsându-şi pastorii să acţioneze liber. Mi-aş fi dorit ca biserica noastră să fie la fel. Revin şi spun că există o mişcare protestantă în SUA, care se numeşte Coaliţia Creştină care îl susţine pe preşedintele Bush. Dar majoritatea din această coaliţie sunt catolici, iar catolicii fac propagandă în bisericile protestante ca să convingă protestanţii să-l susţină pe George W Bush. Ei folosesc o agendă politică şi morală, cum ar fi lupta împotriva homosexualilor sau a avorturilor, pentru a-i determina pe oameni să-l susţină pe Bush. Şi mulţi protestanţi au fîcut aceasta, dar deja mulţi încep să îşi dea seama că ceva nu este în regulă cu această campanie. Libertatea religioasă e pe cale de a fi pierdută şi Biserica Catolică spune că singura biserică adevarată este cea Catolică, şi protestanţii nu cred aceasta. Oamenii încep să se întrebe de ce valoarea dolarului scade pretutindeni, dar explicaţia guvernului e aceea că valoarea dolarului nu scade, ci cea a monedelor străine creşte. În momentul de faţă catolicii pierd pentru că protestanţii îşi dau seama de realitate şi se vor polariza. De aceea ei trebuie să acţioneze rapid, pentru că sunt în punctul de a pierde majoritatea. Ei sunt în control prin cinci din cei nouă judecători supremi ai SUA. Şeful Curţii Supreme este catolic şi cei cinci judecători supremi catolici votează întotdeauna împreună. Practic tot ceea ce Roma spune, ei execută întocmai. Atât timp cât Bush are puteri mari în timpul stării de război, nimeni nu poate spune nimic pentru că el are control total. America nu a creat niciodată o situaţie ca aceasta. Dacă America nu va schimba curând ceva în bine, ea nu va mai avea o economie stabilă şi mulţi protestanţi îşi vor retrage suportul lor.

E.S. – Anul viitor vor fi alegeri în SUA. Vis-à-vis de politica expansionistă, războiul din Iraq, posibilul război din Iran, va fi oare “scuturat” Bush? Ce părere ai?

D.G. – Nu cred că vor fi alegeri anul viitor. Am informaţii din partea familiilor unor generali din Iraq, că va fi creată un fel de criză teroristă planificată care îl va ţine pe Bush la putere. Roma nu-şi poate permite să-l schimbe pe Bush acum pentru că are nevoie prea mare de el, şi va crea o criză în care va fi imposibil să se schimbe preşedintele. Cred că ar putea fi chiar o ameninţare nucleară. Cu două săptămâni în urmă emisiunile de ştiri au anunţat că America îşi mută arsenalul nuclear…

E.S. – David, cum e posibil ca într-o ţară care garantează drepturi religioase şi civile să se întâmple astfel de lucruri?

D.G. – Americanii au renunţat deja la libertăţi, pentru că au fost ţinuţi sub o ameninţare teroristă continuă şi guvernul controlează nivelul acestei ameninţări. E un conflict de interese, pentru ca guvernul care este la putere decide cât de mare e ameninţarea. Şi astfel americanii dau putere mai mare acestui guvern, cu cât ameninţarea e mai mare. La începutul acestui an preşedintele a cerut congresului să voteze anumite legi prin care să poată fi arestaţi oameni la o simplă suspiciune de terorism, să poată fi torturaţi până la moarte, fără ca guvernul să poată fi tras la răspundere pentru aceasta. Rezistenţa cea mai mare a venit din partea unui senator ce a fost torturat în Vietnam. Dar după o şedinţă secretă cu congresmanii, Bush a spus că a obţinut tot ceea ce a dorit. Replica senatorului a fost: “Să ne ferească Dumnezeu să trăim ziua când se va aplica ceea ce s-a decis astăzi”. Mă aflam în Spania cu câteva luni în urmă şi am citit un articol într-un ziar în care scria că Roma a dat un comunicat în care spunea, printre altele, că oricine nu este de acord cu Roma să fie tratat ca terorist. În ultima vreme, în America nu se mai vehiculează ideea de “terorist”, ci de “extremist”.

E.S. – Este o alunecare în prezent de la terorism la extremism?

D.G. – Cine este extremist? Răspunsul este: dacă tu nu eşti ca mine, atunci eşti extremist.

E.S. – Putem fi trataţi ca extremişti dacă nu suntem de acord cu ei…

D.G. – Toţi cei ce ţin Sabatul vor fi consideraţi extremişti pentru că nu sunt ca ceilalţi. Problema aceasta trebuie văzută în lumina marii lupte între bine si rău.

E.S. – Putem vorbi la momentul acesta că se închid uşile?

D.G. – Încă sunt uşi deschise pretutindeni, dar se vor închide în curând. Cei ce au bani în curând nu vor mai putea să-i folosească. Deci folosiţi tot ce aveţi şi puneţi totul în avansarea lucrării lui Dumnezeu.

E.S. – Spuneai că Dumnezeu cumpără timp pentru poporul său. La ce te gândeai?

D.G. – Am explicat deja ce se întâmplă în America de Sud. Dumnezeu a îngăduit această schimbare. Atăt timp căt problema aceea există acolo, noi putem continua să lucrăm. Nu ştim câte luni vor mai fi; pentru că e vorba doar de luni. Când Dumnezeu decide că acum este timpul, criza va veni imediat.

E.S. – În acest context de vânzoleli politice înţelegem că Dumnezeu oferă timp pentru creştinii adevaraţi să iasă din clinciul acesta. Ce ar trebui să facă un credincios adevarat în aceste momente?

D.G. – În cartea “Evenimentele Finale” scrie că dacă noi vom cere lui Dumnezeu aceasta, El ne va spune când să vindem totul şi să folosim toate resursele în lucrarea Sa. Dacă nu întrebăm aceasta, Dumnezeu nu ne va spune şi va îngădui să păstrăm tot ce avem şi când criza va veni totul va fi ca un munte care se prăbuşeşte asupra noastră. Deci acum ar trebui să-L întrebăm pe Dumnezeu când e timpul să vindem tot ce avem. Dar, paradoxal, majoritatea face totul să acumuleze cât mai mult, deşi e timpul să dai tot ce ai. Este exect ca şi evreii din timpul celui de-al II-lea război mondial când au fost nevoiţi să lase totul în urmă. Aşa că ar trebui să lăsăm totul în mâinile lui Dumnezeu.

E.S. – Un ultim gând pentru miile de cititorii români de pretutindeni.

D.G.- Aş putea spune că este timpul unor decizii dificile… Nu mai putem spune că avem timp pentru toate: să ne creştem nepoţii, să trăim să ajungem la pensie…E timpul să decidem între Dumnezeu şi noi înşine. Dacă eşti al lui Dumnezeu, vei pune totul pe altarul Lui. De fapt nimic din ce ai nu-ţi aparţine. Când vei face aceasta vei avea simţământul păcii şi al mulţumirii depline. Suntem deja foarte avansaţi pe cărarea spre cer, iar cei ce nu vor renunţa la posesiunile lor vor cădea de pe această cărare. E timpul ca noi să ne debarasăm de tot ce ne ţine şi să ne prindem puternic de credinţa noastră. Dacă nu avem această experienţă, nu vom putea supravieţui. Trebuie să fim mai aproape de Dumnezeu decât am fost până acum vreodată. Nu trebuie să ne încredem în lucrurile lumeşti, ci în Dumnezeu. Îmi pare rău pentru cei ce au bogăţii imense pentru că ei au o responsabilitate mai mare în faţa lui Dumnezeu.

E.S. – Acum am înţeles de ce pui atâta energie în călătoriile tale intempestive, unele neanunţate, pentru că timpul e foarte aproape. Transferi prin aceasta responsabilitatea asupra poporului advent de peste tot?

D.G. – Oricine aude acest mesaj are o responsabilitate mare. Oriunde merg şi transmit mesajul, responsabilitatea se transferă asupra oamenilor. Eu cred că românii au o responsabilitate mai mare decât ceilalţi. Dumnezeu i-a pus pe români să păstreze sus standardele în această biserică. Aşa că dacă administraţia bisericii aici în România are o poziţie clară şi sprijină lucrarea lui Dumnezeu, va fi o mare lumină pentru credincioşi. Dacă se vrea ca mesajul să ajungă în Europa, mesajul Evangheliei va trebui adresat românilor de pretutindeni.

E.S. – David, mulţumesc pentru clipele oferite şi te asigur că frăţietatea ce va citi acest dialog va aprecia acest mesaj la valoarea reală a timpului pe care îl trăim şi aceasta va duce la o decizie pro sau contra. Dar indiferent de decizie, eu îţi mulţumesc în numele lor şi doresc să-ţi spun că ne impresionează lucrarea ta şi te vom susţine prin rugăciunile noastre.

D.G. – Mulţumesc foarte mult şi să ştiţi că am mare nevoie de rugăciunile voastre. Domnul să fie cu noi toţi până ce El va veni să ne ia acolo unde este locul nostru, părăsind această lume plină de ură, război, boală, lacrimă şi durere.

Reporter: Emil Simionescu
Ziarul Viaţă şi Sănătate

Later edit:

Am găsit şi primul dialog aici.

Carul tras de patru boi din tabloul realizat de marele pictor român, Nicolae Grigorescu, ne aminţeşte de truda ţăranului român din timpul celor 3 anotimpuri de muncă şi sudoare, începând de primăvara şi terminând cu toamna târziu. Acest mare pictor lasă pe pânza vremii efortul şi talentul său în expresii vii, de nuanţe tonale, în prag de seara, cu vetre spumegând a viaţă românească. „ Cu acul ne-a crescut biata mea mama…”, spunea marele artist într-una din scrierile sale de mai tarziu, colorând un tablou plin de jertfa umană. Viaţa merge mai departe iar căruţa trasa de patru boi, rămâne azi în secolul acceleraţiei, o imagine de efect cu amintirile ei din vremea bunicilor şi străbunicilor noştrii.

S-au dus nopţile cu luna plină din prispa tencuita proaspăt şi vopsită in varul alb ca neaua, iar aerul proaspăt al miazănoaptei a rămas o amintire de farmec românesc, ca o legendă. Unde sunt „babele vegherii”, cum spunea poetul Vasile Alecsandri ce la foc de lemn uscat, bărbatul şi familia lui, toceau cuvintede întelepciune din panoplia culturalo-românească a vremii. Era odihna vetrei după munca celor trei anotimpuri, binemeritată si plină de farmec din anotimpul rece, iarna. Din depărtări şi amintiri, mai zăresc un car tras de patru boi, pictat de un artist al vremii pe o pânza albă, sugerând munca şi talentul tăranului român.

Au trecut anii şi într-un timp scurt carul tras de patru boi a fost preluat de maşina timpului în care muncim si trăim. Secolul acceleraţiei a modificat complet viziunea asupra vieţii.

Evoluăm şi cu fiecare zi ce trece ne transformăm tot mai mult în maşini, în roboţi. Oamenii de ştiinta apreciază că peste 30-40 de ani vom putea sa descărcăm informatiile din creier într-un computer, iar de aici, in caz că murim sau ni se intampla ceva, îl vom putea descărca în creierul unei alte persoane sau chiar a unui nou-născut. Iar dacă se ajunge aici de ce să nu putem creea un creier artificial iar informaţiile din creierul personal să poate fi mutate în corpul unui robot.

Şi uite aşa metamorfoza e deplină.

Din fericire avem un Creator care încă veghează asupra noastră si deocamdată nu ne lasă să ne autodistrugem şi ar trebui să îi multumim pentru asta.

Întrebarea care se pune este de ce pe zi ce trece devenim tot mai stresati, mai irascibili şi într-o criză permanentă de timp, deşi suntem înconjuraţi de tehnologie care ne face viaţa mai “uşoară”. Efectul ar trebui să fie invers…si totuşi…nu e.

Later Edit:

Pentru cei care cred că vorbesc prostii sau că am o imaginaţie bogată i-aş ruga să intre intre aici şi să citească cum se va produce “Redefinirea umanului”.

O echipă de cercetatori a descoperit, în timp ce efectua o operaţie chirurgicală experimentală pe creierul unui pacient de 50 de ani, un mecanism care ar putea sta la baza unui tratament care să contracareze pierderile de memorie.

Descoperirea a fost făcută din întamplare, în timpul unui experiment care viza suprimarea apetitului pacientului, ce suferea de obezitate morbidă, printr-o tehnică de succes numită stimulare cerebrală profundă cu ajutorul unor electrozi.

Electrozii sunt implantaţi chirurgical şi ataşaţi la un cablu situat sub craniu. Acesta, la rândul lui, este ataşat la o baterie implantată sub pielea pieptului.

Dispozitivul trimite un curent electric slab în creier, care nu poate fi perceput fizic de pacient. În loc să-şi piardă apetitul, pacientul a avut, însă, o experienţă intensă de déja vu.

Acesta şi-a amintit o scenă care avusese loc în urmă cu 30 de ani. Testele ulterioare au demonstrat că abilitatea acestuia de a învăţa s-a îmbunătăţit semnificativ după stimularea creierului. În plus, pacientul şi-a amintit brusc mai multe evenimente lipsite de importanţă din viaţa sa. Stimularea s-a realizat în regiunea hipotalamică, unde există şi centrii de eliminare a poftei de mâncare.

Descoperirea este una surprinzătoare, pentru că hipotalamusul nu a fost identificat ca fiind un centru asociat memoriei. Lângă acesta există un mănunchi de fibre nervoase care transmit semnale în sistemul limbic, asociat memoriei şi emoţiilor. În prezent, tehnica este testată pe pacienţi care suferă de maladia Alzheimer.

Dacă testele vor avea succes, tehnica ar putea sta la baza unui “pacemaker” pentru creier care să-i ajute pe pacienţii ce suferă de această maladie degenerativă.

Am stat de vorbă cu un domn, de 80 de ani. Gaman Ion.
Nu e cazul să-l recomand, sau să vă spun prea multe despre el.
O spune experienţa de viaţă.

Te-ai hotărât?