Povestiri si citate

[enrique_er]

160)     Un hasid se plângea rabinului din Lublin că este chinuit de poftele rele şi din această cauză a căzut într-o stare de melancolie. Rabinul i-a spus: “Fereşte-te de tristeţe mai mult decât de orice altceva, căci este mai rea şi mai nocivă chiar decât păcatul. Ceea ce duhul rău are de gând atunci când trezeşte poftele la om nu este să-l facă să cadă în păcat, ci, prin păcat, în tristeţe.” Când eşti în strâmtoare, ceea ce te face să poţi rezista mai departe este înviorarea care vine de la Domnul. Atunci când descurajarea te-a copleşit eşti în pericol. Este tactica Satanei aceea de a-ţi şopti că eşti un caz fără speranţă. Nu-ţi lăsa simţurile anesteziate de puterea paralizantă a descurajării, ci lasă-L pe Isus să te învioreze în fiecare dimineaţă!
     “Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mântuieşte.” Psalmii 138:7

[enrique_er]

161)     Gândiţi-vă la trupul omenesc, compus din peste o mie de miliarde de celule. Gândiţi-vă la oase capabile să suporte o greutate de treizeci de ori mai mare decât poate suporta cămila. Gândiţi-vă la ficat, transformă celulele vechi în fiere şi neutralizează substanţele otrăvitoare. Gândiţi-vă la sânge, 4.6 până la 5.5 litri din această substanţă siropoasă distribuie oxigen şi transportă rezidurile din ţesuturi şi organe, în timp ce reglează temperatura corpului. Gândiţi-vă la inimă cântărind mai puţin de jumătate de kilogram, lucrează ca o uzină întreagă. În medie pompează de 100.000 de ori pe zi, punând în circulaţie aproximativ 8.000 de litri de sânge prin 100.000 de kilometri de artere, vene şi capilare… Eşti o minune! Eşti capodopera creaţiunii lui Dumnezeu creat după chipul şi asemănarea Sa. Eşti o valoare!      
     “Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Psalmii 139:14

[enrique_er]

162)     Se spune despre Alexandru Macedon că ori de câte ori asedia o cetate duşmană, înfigea în pământ o făclie aprinsă în faţa porţii acelei cetăţi. Aceasta însemna că dacă cineva venea la el atâta timp cât flacăra ardea, i se acorda milă şi i se dăruia viaţă. Când făclia se stingea, el lua oraşul cu asalt, iar pe toţi împotrivitorii îi trecea prin sabie. E un act mărinimos, nu? Dar ce putem spune de aşteptarea lui Dumnezeu pentru lumea noastră? Ce putem spune despre aşteptarea Sa pentru fiecare dintre noi? Focul dragostei Lui nu s-a stins şi nu se va stinge, dar va veni ziua când Îşi va lua copiii acasă. Ai venit la El sau ai preferat să rămâi rob în cetate? Astăzi făclia dragostei Lui arde special pentru tine.
     “Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate. Domnul este bun faţă de toţi şi îndurările Lui se intind peste toate lucrările Lui.” Psalmii 145:8-9

[enrique_er]

163)     Un rabin, cunoscut pentru pietatea sa a fost confruntat pe neaşteptate într-o zi de către unul dintre tinerii săi învăţăcei. Într-o izbucnire sentimentală, tânărul ucenic i-a spus: “Învăţătorule, te iubesc!” Rabinul şi-a ridicat capul cu tristeţe dintre cărţile lui şi l-a întrebat: “Ştii tu ce mă doare, fiul meu?” Întrebarea l-a descumpănit pe tânărul ucenic. Revenindu-şi, a spus, bâlbâindu-se: “Rabi, nu înţeleg întrebarea. Am încercat doar să vă spun cât de mult însemnaţi pentru mine, şi m-aţi încurcat cu o întrebare care nu are nici o legătură cu aceasta.” “Întrebarea mea nu este nici confuză, nici lipsită de sens, a spus rabinul. Pentru că, dacă tu nu ştii ce mă doare, cum poţi să mă iubeşti cu adevărat?”
     Cel care te iubeşte, ştie şi ce te doare, fie că-i spui tu, fie că-şi dă seama singur. Iubeşti pe cineva după ce l-ai cunoscut. Şi oare cine te cunoaşte mai bine ca Dumnezeu? Cine ştie mai bine ca El ce te doare, când ai căzut, sau când te-ai încovoiat sub povară?
     “Domnul sprijineşte pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi.” Psalmii 145:14

[enrique_er]

164)     Thomas Carlyle ostenise mulţi ani să scrie o carte. O socotea cea mai bună din toate pe care le scrisese până atunci. Avea un bun prieten. Îi trimise acestuia manuscrisul pentru a-şi da părerea despre valoarea lui. Acesta puse foile pe un scaun, dar uită să spună femeii de serviciu să aibă grijă de ele. Fereastra fiind deschisă, curentul le risipi pe jos. Femeia făcu ordine şi curăţenie şi arse toate hârtiile aruncate pe jos. Aşa avea de obicei instrucţiuni să procedeze. În câteva minute o muncă ştiinţifică de câţiva ani se topi în flăcări. Când auzi Carlyle, nu scoase nici un cuvânt împotriva prietenului şi a femeii. În dimineaţa următoare se apuca să-şi scrie din nou cartea. A terminat-o şi a fost într-adevăr cea mai bună carte a sa. Momentul în care şi-a înfrânt mânia cu răbdare şi stăpânire de sine, a fost momentul cel mare al vieţii lui.
     “Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire.” 1Samuel 14:6

[enrique_er]

165)     Se zice că o femeie avea patru copii. Ea era spălătoreasă şi tocmai îşi înşirase rufele spălate cu greu cu mijloace care nu erau mecanizate ca cele din vremea noastră. Rufele erau albe şi curate. Dar din cauza greutăţii lor se rupse funia şi toate căzură în noroi. Femeia nu a scos nici o vorbă. Le-a spălat din nou şi le-a înşirat, de data aceasta pe iarbă. Veni un câine şi trecu peste toate murdărindu-le din nou. Femeia zâmbi: ce interesant! Câinele n-a lăsat nici măcar una nemurdărită! Şi le spălă din nou fără să-şi facă inimă rea. A vâzut în fapta câinelui o intenţionată încercare a răbdării ei şi a trecut examenul.
     “Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.” 2 Samuel 22:4

[enrique_er]

166)     Ciocârlia flămândă ar fi putut găsi hrană pe câmp, dacă ar fi căutat. Dar văzu un pescar care avea într-un coş o mulţime de viermişori. I s-a părut mai comod să ceară decât să caute acolo unde ar fi găsit şi ea, fără îndoială. “Dă-mi şi mie doi”, ceru ea. “Îţi dau, dar dă-mi şi tu o pană din aripile tale.” Zâmbind, ciocârlia îi dădu. I se păru un târg uşor, o hrană obţinută fără efort. Mâncă viermişorii şi zbură veselă, sfredelind înălţimile. Întâlni acolo în înălţimi o altă ciocârlie. Aceasta îi spuse: “Vezi, noi trebuie să fim cele mai fericite păsări pentru că avem aripi puternice, ne ajută să zburăm, în înălţimi, tot mai aproape de Dumnezeu.” Ciocârlia noastră nu îi dădu atenţie, pentru că tocmai atunci zări din nou pescarul. Îşi mulse două pene şi căpătă patru viermişori. Şi tot aşa schimbul se făcu mai multe zile la rând. Veni iarna cu frigul. Ciocârlia încearcă să zboare spre sud în ţări mai calde, dar nu mai putu. Îşi vânduse puterea pe nimic…
     “Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat.” Osea 14:4

[enrique_er]

167)     Într-un tren se afla un pasager care în fiecare clipă, uitându-se pe fereastră, exclama: “Extraordinar! Nemaipomenit! Fantastic!” Cei care erau în acelaşi compartiment, până la urmă au crezut că omul nu era prea sănătos. Unul din ei nu s-a putut abţine să nu-l întrebe: “Cum se explică faptul că în timp ce noi suntem plictisiţi de monotonia peisajului, acelaşi pe sute de kilometri, tu eşti singurul care exclami mereu: Extraordinar! Nemaipomenit! Fantastic! Nu ţi se pare că exagerezi? Până la urmă ai să ne scoţi din sărite!” Omul răspunse stingherit, dorind să se scuze, dar şi să fie înţeles: “Am ieşit din spital azi-dimineaţă. Până azi am fost orb din naştere. Un mare doctor m-a operat şi azi am văzut pentru prima oară în viaţă ce frumoasă e lumea.”
     “Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele.” Isaia 25:8

[enrique_er]

168)     Femeia era bolnavă şi avea nevoie urgentă de un medicament. Farmacia era departe, în satul vecin, şi era iarnă. Avea o fetiţă de vârstă şcolară şi nu putea nimic altceva să facă decât s-o trimeată pe fetiţă până la farmacie, să-i aducă picăturile de care avea nevoie. Fetiţa se încumetă să plece. Farmacistul, care ştia boala femeii, îi dădu fetiţei o sticluţă cu picături, iar fetiţa plecă în fugă. După câteva clipe, farmacistul, bătrân şi cu vederea slabă, controlă mai atent locul de unde luase sticluţa. Constată că în loc să-i dea medicamentul pentru boala de inimă a femeii, îi dăduse o sticluţă cu otravă. Pe fetiţă n-o mai putea ajunge. Căzu în genunchi şi se rugă. Ceru doar un singur lucru: “Doamne, fă o minune!” Încă se afla la rugăciune când a auzit uşa deschizându-se şi o văzu pe fetiţă intrând în farmacie: “Domnule, alergând am căzut şi am spart sticluţa. Iertaţi-mă, dar daţi-mi altă sticluţă, altfel mama va muri!” Fetiţa plângea, zdrobită de părere de rău. Iar farmacistul plângea de bucurie şi recunoştinţă.
     “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Iacov 5:16

[enrique_er]

169)     Abraham Lincoln, în momentul în care trebuia să fie ales preşedinte, avea un opozant foarte puternic. Acesta mergea din oraş în oraş şi ţinea cuvântări împotriva lui, vorbindu-l de rău aşa cum se obişnuieşte în confruntările electorale. Lincoln a reuşit totuşi să capete cele mai multe voturi şi să fie ales preşedinte. Când şi-a alcătuit guvernul, pe cine credeţi că a ales ministru de război în cabinetul său? Tocmai pe acest om care îl blamase în chip infam în tot timpul campaniei electorale. Prietenii l-au întrebat: “De ce ai făcut aceasta?” El a răspuns: “Cum poţi să-ţi biruieşti un duşman altfel decât făcându-l prieten?”
     “Dumnezeu este stânca mea la care găsesc adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea.” 2Samuel 22:3

[enrique_er]

170)     Marc îl ajuta pe tatăl său la împachetatul unor lăzi cu bunuri şi apoi era pus să le trasporte la oarecare distanţă, unde le depozita. Cineva care trecea pe acolo îi zise copilului: Nu crezi că e prea grea lada aceasta? Copilul răspunse: Tata ştie cât pot eu duce şi nu mă încarcă mai mult. Doar tata mă iubeşte!
     “Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte Dumnezeule ce ai făcut pentru noi.” Psalmii 68:28

[enrique_er]

171)     Unamuno, filozoful spaniol, povesteşte despre apeductul roman de la Segovia, Spania. A fost construit în anul 109 d.Hr. Pentru 1800 de ani a dus apa rece din munte către oraşul fierbinte şi însetat. Aproape 60 de generaţii de oameni au băut din apa aceasta. Apoi, a venit o generaţie, una recentă, care a spus: “Acest apeduct este o operă de artă. Trebuie protejat ca o piesă de muzeu, pentru urmaşii nostrii. Trebuie să îl “eliberăm” de munca aceasta de secole.” Aşa au şi făcut. Au montat tuburi moderne, de fier. Şi au oferit cărămizilor şi mortarului vechi de secole o odihnă plină de reverenţă. Iar apeductul a început să cadă. Soarele bătând mortarul uscat a determinat crăparea acestuia. Cărămizile şi pietrele s-au mişcat şi au început să cadă. Ceea ce veacuri de utilizare nu au putut distruge, nefolosinţa a năruit curând.
     “Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.” Deuteronom 31:6

[enrique_er]

172)     O doamnă rafinată, stand de vorbă cu un “cavaler al drumurilor”, un vagabond, îl întreba despre obiceiurile lui: “Cum te hotărăşti, încotro s-o iei? Cum decizi dacă să te duci în Alaska sau în New Orleans?” “Întotdeauna întorc spatele vântului!” îi răspunse hoinarul. “Dacă vântul bate din est, eu o iau spre vest, dacă bate din nord o iau spre sud.”
Acest om nu avea curajul sau tăria de a înfrunta vântul. Şi în situaţia lui sunt mulţi alţii. Drumul alături de mulţime este calea de minimă rezistenţă. Astăzi nu sunt mulţi cei care au curajul să-şi susţină principiile împotriva curentului. Nimeni n-ar trebui să fie, totuşi, un hoinar al vieţii.
     “Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Exod 33:14

[rimmelle]

Prezentul este sărbătoarea care trebuie trăită prin învăţămintele din trecut şi visurile din viitor.

Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci.

Cine se simte liber iubeşte la maximum; şi cine iubeşte la maximum se simte liber.

[vecinul]

       Afost odata ca niciodata.......
 un imparat care a daruitun baston mascariciului de la curtea imparateasca spunindu-isa-l pastreze pina cind va gasi pe cineva mai nebun decit el.....
    Dupa citiva ani imparatul se imbolnavi.Mascariciul veni sa viziteze pe imparat pe patul suferintei.
               Incotro ai de gind sa mergi? il intreba mascariciul
               Intr-o lunga calatorie  spuse imparatul
               Si cind te vei intoarce?Dupa o luna?Dupa un an?
               Niciodata raspunse cu tristete imparatul pe moarte
               Si ce pregatire ai facut ptr aceasta calatorie?
               Niciuna marturisi imparatul
               Deci tu,pentru o asa calatorie lunga nu ai facut nici o pregatire?Uite te rog sa primestiacest baston pentru ca negresit tu esti mai nebun decit mine

     Sa nu repetam aceasta trista istorie.noi suntem pacatosi pe moarte si trebuie sa ne pregatim de calatorie,acceptind mesajul evangheliei,ca sa fim gata SA-L intilnim pe Isus in marea zi a revenirii SALE

[enrique_er]

173)     Într-un ziar care conţinea şi rubrică de mică publicitate a apărut un anunţ neobişnuit: “Ştiind că mulţi bărbaţi şi femei sunt împovăraţi şi îngrijoraţi, având nevoie de ajutor pentru a face faţă problemelor personale care le produc confuzie, medic pensionar oferă nu consultaţii medicale, ci sfaturi prieteneşti. Servicii gratuite. Numai pe bază de programere.” Un anunţ simplu, dar atât de sincer, încât mulţi au apelat la el. Astfel, dr. Addison Baird a putut ajuta cu sfaturile sale sute de persoane în derută.
     Probabil că în apropierea ta nu este nici un dr. Baird. Nu uita, însă, că este Cineva. Marele Medic, Isus Hristos. El este Prietenul tuturor, bogaţi sau săraci, tineri sau în vârstă, albi sau negri. Şi nu e nevoie de nici o programare. Iar serviciile sunt gratuite. Într-o lume ca a noastră e bine să ai un astfel de prieten.
     “…este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Proverbe 18:24

[enrique_er]

174)     Se spune că acum două sute de ani trăia o englezoaică foarte frumoasă. Se numea Lady Montague. Inteligentă şi atractivă în tinereţe, ea a ajuns şi la vârsta la care oglinda a început să-i dezvăluie ridurile, firele de păr cărunte şi farmecul ce se tot împuţina. În deznădejdea ei, Lady Montague şi-a spart toate oglinzile şi, după cum spune povestea, din ziua aceea şi până la moarte a refuzat să se mai privească în oglindă. Nu putea înfrunta realitatea, nu voia să ştie nimic despre adevărata ei stare.
     Uneori şi noi procedăm la fel, nedorind să ne confruntăm cu realitatea, adevărul despre noi înşine. Viaţa lui Hristos şi Legea lui Dumnezeu ne-au fost date ca oglinzi în care să putem vedea cum arătăm pe dinăuntru şi să ştim cât am progresat. Foloseşte-le astăzi. Mâine vei fi mai frumos.
     “Domnul te va face să fii cap, nu coadă; …dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini.” Deuteronom 28:13

[enrique_er]

175)     George Mϋller îi spunea odată unui prieten cum crescuse credinţa lui de-a lungul a douăzeci şi cinci de ani. Prietenul era curios să afle secretul şi l-a rugat pe domnul Mϋller să i-l spună. Ridicând într-o mână o Biblie uzată, acesta a răspuns: “Prietene, am citit Cartea de 100 de ori, o cunosc şi Îl cunosc şi pe Dumnezeul Cărţii.” Ai încercat această metodă?
     “Căci Cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrurile Lui se împlinesc cu credincioşie.” Psalmii 33:4

[enrique_er]

176)     Doi fraţi care locuiau într-un orăşel din statul Ohio aveau un mic atelier de reparat biciclete, iar în timpul liber făceau experimente cu maşini zburătoare. Oamenii îi considerau leneşi şi nebuni, dar ei şi-au continuat experimentele până când au construit o maşină care, întradevăr, zbura. Buni patrioţi, au oferit invenţia spre cumpărare mai întâi Statelor Unite. Guvernul le-a răspuns în scris: “Nu putem lua în considerare sugestia dumneavoastră de a vă cumpăra invenţia sau de a trimite o comisie care să o investigheze. Nu avem nici timpul, nici banii pe care să-i irosim pentru doi trăzniţi din Ohio. Nu ne interesează.” Cu toate că erau subiect de glumă şi batjocură, credinţa lor era de nezdruncinat şi au continuat până au reuşit. Astăzi, omenirea aduce omagiu fraţilor Wright pentru aportul lor la dezvoltarea avionului. Te-ai gândit cumva să renunţi? Te consideră ceilalţi deplasat în credinţa ta? Nu renunţa dacă ştii că Dumnezeu este cu tine. Vei învinge!
     “Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale!” Psalmii 20:4

[enrique_er]

177)     Cu o lentoare chinuitoare trece trenul printre munţi. Într-un compartiment stau doi bărbaţi, fără să vorbească. Pe faţa celui tânăr se poate observa o tristeţe adâncă. Bărbatul mai în vârstă se satură de această linişte şi începe să vorbească despre frumuseţea peisajului. Şi tânărul îi răspunde, ba mai mult, începe să povestească despre viaţa lui: “Am stat mult timp în închisoare. Azi am fost eliberat şi mă întorc acasă. I-am făcut de ruşine pe ai mei! O singură dată m-au vizitat, iar scrisori mi-au trimis foarte rar. Totuşi, sper că m-au iertat. Într-o scrisoare i-am rugat să mă asigure de iertarea lor. Din tren se vede grădina noastră şi le-am cerut, ca semn al iertării, să pună pe mărul cel mare o panglică albă. Dacă întoarcerea mea nu este dorită, atunci să nu fie nimic pus acolo. În curând vine un pod, apoi o barieră, apoi… apoi”, tăcu şi-şi lăsă capul în jos. Partenerul său se uită atent la fiecare pom şi îşi pune mâna pe umărul tânărului: “Iată-l, totul e în ordine! Tot copacul e plin cu panglici albe!”
     “Ferice de aceia ale căror fărădelege sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Romani 4:7-8