adventisttm.org

Există câteva posibilităţi de a petrece o zi de Sabat. Depinde de persoană, dar posibilităţile nu sunt prea multe. Ele ar fi următoarele:

1. Dimineaţă sună ceasul, parcă cu greu îţi vine să te ridici din pat. Offf, măcar azi de puteai dormi mai mult pentru că în timpul săptămânii te trezeÅŸti mereu dimineaţă. Plus de asta azi e ZIUA DE ODIHNÄ‚. Te ridici într-un final, dar oricum nu cred că mai ajungi la ora de rugăciune, sau poate prinzi finalul. Te îndrepÅ£i spre bucătărie, mănânci ceva, apoi te pregăteÅŸti de plecare uÅŸor uÅŸor. Ah…deja e târziu. Cu noroc ajungi la sfârÅŸitul lecÅ£iunii. Ajungi la biserică, prinzi doar predica. O asculÅ£i, mai vorbeÅŸti cu prietenii din stânga sau dreapta ÅŸi parcă nu înÅ£elegi mare lucru. Apoi, fără felul întâi (Åžcoala de Sabat) nu te saturi ÅŸi pleci acasă puÅ£in înfometat.

2. Dimineaţa te trezeşti singur, te pregăteşti repede şi porneşti deja spre biserică. Ajungi la biserică la timp. Poţi asculta devoţionalul de la ora de rugăciune, serveşti felul întâi. Aveai nevoie de el. După felul întâi urmează felul doi (predica), numai potrivită foamei tale spirituale acumulate în timpul săptămânii. Te simţi ca şi cum pastorul ar ţine predica pentru tine. Te simţi binecuvântat şi important în faţa Domnului. Pleci acasă fericit de hrana spirituală primită.

Acum mai există doar o întrebare: tu ce variantă preferi?

Dragul meu,

Cum îţi mai merge? Desigur, Mi-aş dori mult să putem vorbi doar noi amândoi, dar ştiu că pentru aceasta aproape niciodată nu ai timp. Am hotărât deci să-ţi scriu o scrisoare, pentru a-ţi spune cât de mult te iubesc.

Te-am văzut aseară, când discutai cu prietenii tai. Am aşteptat toată ziua; poate vei dori să vorbeşti şi cu Mine. Ţi-am dăruit un apus de soare minunat la sfârşitul zilei şi am aşteptat. Însă niciodată nu ai găsit timp să vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totuşi te iubesc, pentru că sunt Prietenul tău.

Noaptea trecută te-am privit cum dormeai şi am dorit cu ardoare să-ţi ating fruntea, de aceea am revărsat lumina lunii pe faţa ta. Şi din nou am aşteptat, dorind să cobor la tine ca să putem vorbi.

A sosit dimineaţa şi Eu am avut atâtea daruri pentru tine, dar te-ai întors în patul tău, dorind să-ţi prelungeşti măcar pentru câteva clipe somnul dulce, şi ai amânat întâlnirea noastră.

Ca de obicei, dimineaţa ai puţin timp. Te-ai spălat, ţi-ai periat dinţii cu grijă, te-ai îmbrăcat ordonat şi te-ai grăbit la lucru. Când ai privit ultima dată în oglindă, ai observat din mers Biblia pe masă şi atunci inima Mea a tresăltat la gândul că vei dori să Mă asculţi. Dar ai renunţat şi închizând uşa după Tine, ai plecat. Lacrimile tristeţii Mele erau în ploaia de afară. Dar totuşi Eu te iubesc!

(citeÅŸte tot)