adventisttm.org

Este imposibil să nu fi auzit până acum expresia: „Cât ne-o mai ţine Pământul ăsta”. Chiar aşa, cât ne-o mai ţine? Auzi în stânga dreapta fel şi fel de teorii. Unele potrvit cărora Pământul ăsta nu mai ţine mult, alţii care caută soluţii şi spun că va mai ţine.

Îndiferent pe ce cale alegi să mergi, vei constata că Pământul ăsta nu ne mai ţine prea mult. Hai să vedem pistele pe care putem porni.

1) Suprapopulaţia. Se spune că în aproximativ 50 de ani popolaţia globului va creşte foarte mult. Pământul se va suprapopula. Creşterea demografică va fi cu atât mai rapidă cu cât ea va creşte.

2) Încălzirea globală. Tot mai des se vorbeşte de încălzirea globală. Subţierea stratului de ozon, topirea gheţarilor. Într-un final al doilea potop deoarece nivelul mărilor şi oceanelor ar creşte. Aceasta este o premiză.

3) Alimentaţia. Şi alimentaţia va fi o problemă. Ca să rezolvi cât de cât prima problemă, cea a suprapopulaţiei, va trebui să scadă suprafeţele de teren cultivabil în favoarea locuinţelor. Hrana va fi tot mai puţină, iar oamenii mai mulţi. În ritmul acesta specialiştii spun că tot 50 de ani ne-ar mai ţine Pământul.

4) Biblia. Cea din urmă pistă, cel puţin a ajuns cea din urmă, dar este cea mai importantă şi sigură pistă, Biblia spune clar că timpul acestui Pământ nu mai este mult. De altfel tot Biblia anulează a doua pistă. Cea potopului. Nu va mai fi un alt potop, (Geneza 9,11), aşa că Pământul acesta nu mai apucă să se autodistrugă. Biblia spune că Fiul Omului va reveni pe nori şi va lua la cer pe copiii Săi (Matei 25,13; Ioan 14,1-3). Acest pâmănt va fii nimicit iar locului lui va fi luat de un nou Pământ (Apocalipsa 21,1-4).

Aşadar. Acest Pământ nu mai va respira mult timp. Tu eşti prizonier în această lume, dar poţi alege să fi diferit prin deciziile tale de zi cu zi, iar la revenirea Lui poţi fi găsit „rob bun şi credincios” şi vei fi chemat să te bucuri de Noul Pământ. Este decizia ta ce vrei să alegi astăzi, însă ia aminte că nu mai ai mult timp să te hotărăşti ce vrei să faci!

Există câteva posibilităţi de a petrece o zi de Sabat. Depinde de persoană, dar posibilităţile nu sunt prea multe. Ele ar fi următoarele:

1. Dimineaţă sună ceasul, parcă cu greu îţi vine să te ridici din pat. Offf, măcar azi de puteai dormi mai mult pentru că în timpul săptămânii te trezeşti mereu dimineaţă. Plus de asta azi e ZIUA DE ODIHNĂ. Te ridici într-un final, dar oricum nu cred că mai ajungi la ora de rugăciune, sau poate prinzi finalul. Te îndrepţi spre bucătărie, mănânci ceva, apoi te pregăteşti de plecare uşor uşor. Ah…deja e târziu. Cu noroc ajungi la sfârşitul lecţiunii. Ajungi la biserică, prinzi doar predica. O asculţi, mai vorbeşti cu prietenii din stânga sau dreapta şi parcă nu înţelegi mare lucru. Apoi, fără felul întâi (Şcoala de Sabat) nu te saturi şi pleci acasă puţin înfometat.

2. Dimineaţa te trezeşti singur, te pregăteşti repede şi porneşti deja spre biserică. Ajungi la biserică la timp. Poţi asculta devoţionalul de la ora de rugăciune, serveşti felul întâi. Aveai nevoie de el. După felul întâi urmează felul doi (predica), numai potrivită foamei tale spirituale acumulate în timpul săptămânii. Te simţi ca şi cum pastorul ar ţine predica pentru tine. Te simţi binecuvântat şi important în faţa Domnului. Pleci acasă fericit de hrana spirituală primită.

Acum mai există doar o întrebare: tu ce variantă preferi?

Dragul meu,

Cum îţi mai merge? Desigur, Mi-aş dori mult să putem vorbi doar noi amândoi, dar ştiu că pentru aceasta aproape niciodată nu ai timp. Am hotărât deci să-ţi scriu o scrisoare, pentru a-ţi spune cât de mult te iubesc.

Te-am văzut aseară, când discutai cu prietenii tai. Am aşteptat toată ziua; poate vei dori să vorbeşti şi cu Mine. Ţi-am dăruit un apus de soare minunat la sfârşitul zilei şi am aşteptat. Însă niciodată nu ai găsit timp să vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totuşi te iubesc, pentru că sunt Prietenul tău.

Noaptea trecută te-am privit cum dormeai şi am dorit cu ardoare să-ţi ating fruntea, de aceea am revărsat lumina lunii pe faţa ta. Şi din nou am aşteptat, dorind să cobor la tine ca să putem vorbi.

A sosit dimineaţa şi Eu am avut atâtea daruri pentru tine, dar te-ai întors în patul tău, dorind să-ţi prelungeşti măcar pentru câteva clipe somnul dulce, şi ai amânat întâlnirea noastră.

Ca de obicei, dimineaţa ai puţin timp. Te-ai spălat, ţi-ai periat dinţii cu grijă, te-ai îmbrăcat ordonat şi te-ai grăbit la lucru. Când ai privit ultima dată în oglindă, ai observat din mers Biblia pe masă şi atunci inima Mea a tresăltat la gândul că vei dori să Mă asculţi. Dar ai renunţat şi închizând uşa după Tine, ai plecat. Lacrimile tristeţii Mele erau în ploaia de afară. Dar totuşi Eu te iubesc!

(citeşte tot)