Trăim până când… 30 Octombrie 2008
Trăim… însă trăim până la un momendat, iar după aceea, ni se curmă viaÅ£a (ca să nu spun cuvântul “magic” pentrucă pare prea dur deocamdată pentru mine). Cum? Ni se curmă viaÅ£a ÅŸi atât? Nimic mai mult? Adormim pentru puÅ£in, până la Judecată, mi-ar spune străbunica, la care am Å£inut enorm.
Privind în urma dispariÅ£iei unui om, mă-ngrozesc să mai văd, s-aud, să miros a lacrimile celor ce l-au “preÅ£uit” de multe ori, după ce a dispărut.
Mi-e frică să mă mai gândesc că poate, pe acea persoană n-am s-o mai revăd pe-aproape, cine ÅŸtie cât… mă doare mai mult ca ceilalÅ£i poate tot ceea ce văd.
Am învăţat să iubesc, ÅŸi-am învăţat s-o fac în fiecare zi cu aceeaÅŸi intensitate… pot să mă consider fără duÅŸmani, cu toate că nu există om fără duÅŸmani. Oricum, pentru mine nu există, duÅŸman, duÅŸmani…
Revin la noi… tu ÅŸi eu. Trăim încă… dar după ce n-o vom mai face, vom mai trăi? ÃŽn sufletul celor dragi poate…
Eu, m-am întrebat, ce va rămâne după mine. M-am întrebat de cuvântul pe care oamenii mi l-ar atribui, după ce eu n-o să mai fiu. Mi-aş fi dorit să merg la propria-mi înmormântare, dac-am s-adorm, până la Judecată. Mi-aş fi dorit s-aud cuvinte pe care poate nu le-am auzit niciodată cât am trăit.
De ce oamenii nu spun tot ceea ce simt atunci când trebuie să o facă? De ce se-nvârt mereu în acelaÅŸi cerc? Cu toate că ÅŸtiu deja drumul… ÅŸtiu deasemenea că drumul real, e de fapt drept. De ce se ajunge mereu la cercuri? Simplu. Dacă drumul e drept ÅŸi îngust iar în faţă sunt obstacole, toÅ£i facem câte o curbă, două… până devine cerc.
Oare dacă merg într-un pătrat, nu e bine?
Caut multe răspunsuri… însă ÅŸtiu că multe nu-mi vor fi date aici. Am să mă mulÅ£umesc ÅŸi eu cu acelaÅŸi cerc poate… dacă aÅŸa fac toÅ£i… de ce-aÅŸ fi eu diferit?
N-ai vrea să ieşim din cerc şi să îi iubim pe ceilalţi azi mai mult ca ieri şi mai puţin decât mâine?
… aÅŸa e Creve! De multe ori se întâmplă asta… ÅŸi ciudat, parcă cu cât se întâmplă mai mult… cu atât începem să ne obiÅŸnuim… ÅŸi o lăsăm pe acea persoană să plece… (Heh… vine alta!) MulÅ£i se bazează pe asta. Destul de trist.
din păcate se întâmplă să nu apuci să spui ce simţi sau ce crezi despre o anumită persoană deoarece e prea târziu şi aici nu e vorba numai când moare cineva. chiar şi când nu preţuieşti o persoană şi acea persoană pleacă văzând că nu şti si pui preţul corect al caracterului ei.