Vineri, 3 Septembrie

Tăcerea

1.04.09
Scris de Ellanomis cu

Întâlnirea mea, cu lumea cuvintelor, a fost destul de dură. Pe la 16 ani am scris un mic text despre ceea ce simţeam:

Tăcere, tăcere, tăcere … parcă şi vântul a uitat să mai adie.
Alergam speriată de atâta tăcere … alergam spre cuvinte.
La fiecare colţ de stradă întâlneam oameni ce se cufundau, în ele. Păreau atât de bucuroşi rostindu-le … însă necuvintele le întunecau mai apoi privirea. Cu cât înaintam mai mult spre următorul colt, cu atât mă priveau mai intens, mai temători.
Se grăbeau parcă atât de tare să le rostească încât nu mai aveai timp pentru a le asculta şi necuvintele … nu mai puteai să auzi tristeţea unui om tăcut, nu mai puteai să auzi suferinţa atâtor oameni surzi de atâtea cuvinte … nu mai puteai nici măcar să auzi muzica cerului … odată, era singura pe care o auzeai.

Totuşi, alergam înainte, printre ei şi ele, erau din ce în ce mai asurzitoare. Mi-am dat seama că acestea nu sunt cuvintele potrivite pentru mine … şi am tăcut, înaintând spre următorul colţ.

Am ajuns la concluzia că:
-Unii tac pentrucă nu au ce să spună… alţii, tac pentru a cugeta mai mult.
-Unii vorbesc pentru ca să nu tacă… alţii, vorbesc pentrucă au ce să spună.

Dar… pentru tine, ce înseamnă cuvintele… tăcerea?

Tags: ,

Trimite pe Twitter!

2 răspunsuri la “Tăcerea”

  1. 1.

    aron raluca
    în 8.05.09 la 14:14

    Tacerea e vorbirea cu Dumnezeu si castigarea prietenilor daca taci nu jicnesti ci gandesti si apoi spui si tacerea te las sa gandesti al lucrul tau sa et concentrezi nu sa stai sa gandesti de replici sa dai TACEREA E DE AUR

  2. 2.

    roxana balu
    în 9.09.09 la 20:45

    Cuvintele sunt viata. Inseamna prieteni, relatii, colaborare. Cateodata cuvintele ne fac sa privim mai sus de nori, iar altadata……….ne pironesc privirea spre pamant. In aceasta situatie, tacerea ne cuprinde adesea fiinta si desi nu rostim cuvinte vorbirea cu Dumnezeu este mult mai vie. Sunt multe situatii in viata cand tacerea se va dovedi, cu adevarat, o binecuvantare.