Vlad • 
acum 1 lună, 17 zile • 
Etichete:
7 comentarii Nu ştiu cât de mare e Dumnezeu pentru mintea şi inima ta, dar ştiu că această prezentare este cu adevărat de nepierdut.
Durează vreo 40 minute, timp care nu-l poţi considera decât benefic pentru cunoştinţele tale.
Şi apropo. Tu cum ţi-L imaginezi pe Dumnezeu?
Nu ezita să ne spui şi nu ezita să continui să-ţi imaginezi Prietenul Imens care e alături de tine în fiecare clipă!
ianuarie 23rd, 2010 at 8:24 pm
33:13… imi pare rau dar desi diagrama aia era o cruce, nu poti spune ca incrangatura de la microscopul electronic e o “forma perfecta a crucii”. Asa orice intersectie vaga e in forma perfecta a [...]. Si nu ai cum sa “eviti” a incrucisa obiectele [acum ma uit la 2 pixuri care stau in cruce pe birou].
Documentarul e interesant, insa poate putin manipulativ. Citeam o carte despre psihologie care mentiona la un moment dat cum daca luam si vedem doar ceea ce vrem sa vedem ne ies rezultatele dorite. Se referea la faptul ca eliminam din statistici cirele si experientele care nu dau cum dorim. Adica – la exemplul de fata – de ce nu privim cate alte particule din corpul nostru NU sunt in forma de cruce?
Creierul tinde sa nu observe ceea ce nu se vede/intampla, sesizand totusi evenimente izolate; in acelasi timp exista efectul de “The least-likely experience is the most likely memory.”
Oricum, recunosc a fi doar derulat prin documentar deoarece in mare stiam cifrele din el, si pare a fi intr-adevar unul care merita vazut. Personal imi par puerile anumite lucruri, dar aici intervine subiectivismul.
ianuarie 24th, 2010 at 11:50 am
Am vazut prezentarea acum vreo 2 saptamani. E intr-adevar interesanta. Dar nu ma pot abtine sa nu spun si de data asta ca nivelul intelectual al romanilor este net superior americanilor. Un roman ti-ar fi spus toata treaba asta in 7-8 minute.
Diferenta este ca americanii stiu sa faca si bani, de fapt aici sunt ei intr-adevar superiori. Nu am putut sa nu vad sala aia plina de cateva mii de oameni care au platit sa asiste la spectacol si nu am putut sa nu observ ca de cateva ori vorbitorul cersea de la public exclamatii de admiratie.
Asa numitul johnny, care a scris mai sus, spune ca e putin manipulativ. Ha, ha, ha! E manipulativ la greu, en gros, cum zic romanii. Te tine 5 minute cu fraze goale pana sa mai faca inca un enunt si iar 5 minute de vorbarie si tot asa. Ceea ce ma deranjeaza insa cel mai tare este pretextul de evanghelizare pe care il foloseste si exclamatiile de lauda la adresa lui Dumnezeu. Nu se potrivesc deloc cu figura lui de smecheras si nici cu zambetul din coltul gurii, care parca vrea sa spuna: “…v-am pacalit si de data asta…..!”
Vreau sa-i spun ceva lui Vlad: Nu incerca sa ti-L imaginezi pe Dumnezeu pornind de la prezentarea de mai sus, ca n-ai sa reusesti. Este o pista spectaculoasa, dar este falsa. Daca vrei sa ti-L imaginezi pe Dumnezeu, citeste predicile lui Isus care aduna poate mai multe mii de ascultatori si care nu plateau ca sa-l asculte ci, dimpotriva, erau ei hraniti cu mancare de catre Vorbitor. Cred ca ceva asemanator se intampla cand predica Ioan Botezatorul sau apostolii, dupa Inaltare.
E clar ca Dumnezeu vrea sa-si descopere maretia caracterului si nu stralucirea Lui fizica, de-asta spun ca e o pista falsa. Maretia pe care El vrea sa ne-o imaginam, nu e de natura materiala. Dar sunt convins ca cei mantuiti o vor vedea si pe aceasta si tare ma tem ca nici cea mai stralucitoare imaginatie nu poate anticipa ceea ce de fapt vor vedea atunci.
Sunt totusi de acord ca americanii ne-au oferit intotdeauna spectacol si recunosc ca si eu ma bucur de spectacole de cate ori am ocazia. Ar fi absurd sa respingem tot ce vine de la americani. Am scris totusi cele de mai sus, ca sa atrag atentia amatorilor de inghitit americani pe nemestecate!
ianuarie 24th, 2010 at 2:30 pm
@Lorin:
Până o să am ceva mai bun, o să-mi permit luxul de a merge pe Pista pe care tu o numeşti greşită şi să accept să mi-L imaginez pe Dumnezeu şi aşa.
Se pare că ne-am plafonat în nişte reguli rigide, care, sincer cred că ni-l închipuie pe Dumnezeu foarte departe de ce este El în realitate.
Era direct pentru tine, şi anume, TU, cum ţi-L închipui. Mi-ai zis doar cum să îmi fac eu păreri despre. Şi nu ai zis rău, doar că, sunt convins, Dumnezeu poate să se descopere şi prin astfel de piste spectaculoase.
În plus, nu ai răspuns la întrebare.
Este o prezentare pentru un anumit public ţintă, care, probabil nu te include şi pe tine. Fără să fac un atac la persoană, consider vorbitorul cu dorinţă de a-L descoperi pe Dumnezeu şi de a te face atent într-un mod personal şi în acelaşi timp unic.
Şi aş vrea să-mi explici termenul de manipulativ. Iar dacă fişierul de mai sus mă MANIPULEAZĂ spre Dumnezeu, nu văd de ce nu m-aş lăsa manipulat.
O zi excelentă
@jonny:
Mulţumim pentru ideile tale.
ianuarie 29th, 2010 at 7:03 pm
si mie mi-a parut rau de timpul pierdut cu prezentarea asta… numai in subcultura evanghelica americana asa ceva poate trece drept evanghelizare… God is big? Allah Akbar (Allah e cel mai mare) – o sa spuna musulmanul.
Sunt de acord cu observatiile lui Lorin. Prefer sa mi se prezinte un Dumnezeu, mic, care se lasa biciuit si rastignit, un Dumnezeu care nu e atotputernic pentru ca e limitat de vointa fiintelor pe are le-a creat si le iubeste…
Din pacate superficialitatea si prost-gustul evanghelic american reprezinta visul marei majoritati a tineretului adventist. Sper sincer ca nu va reperezenta si viitorul bisericii.
februarie 1st, 2010 at 3:54 pm
Daca as crede in Dumnezeu, imaginea mea despre el ar fi aceasta: Lacrimi pentru Hristos – http://florynleahu.wordpress.com/2009/10/08/lacrimi-pentru-hristos/
Dar asa cum spuneam, nu cred si ar fi multe argumente pentru asta, cel mai important ar fi cel despre istoria si originile craciunului aflat aici http://florynleahu.wordpress.com/2009/12/25/313/ si aici http://florynleahu.wordpress.com/2009/12/29/istoria-si-originile-craciunului-2/
Documentarul asta mi se pare penibil de jignitor la adresa inteligentei umane. Ceea e si mai ingrijorator este naivitatea cu care oamenii cred toate aburerile sub efectul uimirii de moment asupra proportiilor lucrurilor in univers. desigur ca este un documentar destul de interesant pentru a afla ce este laminina sau pentru a afla ca cea mai mare stea descoperita este pe langa pamant cat muntele everest pentru o minge de golf (si sunt absolut sigur ca la asemenea proportii si distante si metode de calcul, toate relative, poate fi la fel de bine cat muntele caraiman pe langa o minge de golf sau cat doi munti everest pe langa o minge de golf). dar tocmai plecand de la aceste proportii, daca te referi la cifrle alea pe care le foloseste atat in macrocosmos cat si in universul corpului uman (trilioane si catralioane de posibilitati), este chiar atat de uimitoare prezenta unui tipar in forma de cruce atat in cosmos cat si in corpul uman. La urma urmei, pentru “Dumnezeu”, nu este vorba de o pentagrama cu un medalion si litera M in mijloc, ci doar de o banala cruce (intersectia a doua drepte intr-un punct – baza geometriei plane – uite acum am doua perechi de pantaloni aruncate in pat, iar capetele curelelor lor formeaza o cruce “destul de” perfecta – oare o fi un miracol sau un semn?
)