Dumnezeu cu dopuri în urechi

E prima imagine care-mi vine în minte, atunci când mă rog aşa:

Doamne bun, îţi mulţumesc că ai fost cu noi până în prezent, Te rog să fii cu noi şi în continuare, te rog să ne păzeşti şi să ne ocroteşti, îţi mulţumim pentru că ne-ai adus la biserică, Te rog să fii Tu cu cei care nu au putut să ajungă din diferite motive, rămâi cu bolnavii poporului Tău, ajută-i să simtă şi ei că e Sabat, alină-le suferinţele şamd (sunt 99% sigur că vei continua această rugăciune la fel ca mine). În numele Domnului Isus Te-am rugat, Amin!

Vorbeam de imagine. Da. Pur şi simplu îmi închipui că Dumnezeu îşi pune dopuri în urechi.

Doar atât pot să-I zic Prietenului meu? Doar atât?
Interesant e că, toţi spun AMIN! când mă rog aşa. Ce să înţeleg? E o rugăciune bună? Sau fraţii zic AMIN doar când fac eu pauză, fără să mai asculte ce spun? Au şi ei oare CD-ul cu rugăciunea asta? De unde l-or fi cumpărat? Eu nu l-am mai prea văzut pe la tarabe. Dar..

Mă gândeam cum se aude din Cer aşa o rugăciune. Din câte am învăţat, este Cineva care mijloceşte pentru noi în faţa Tatătul şi acest Cineva este Isus. Foarte frumos. Oare ce-I aud urechile?

La ora de rugăciune se simte că mă rog ca şi cum nu am mai făcut-o de săptămâna trecută. Îi spun Lui totul, despre pisică, capra vecinului şi abonamentul cu minute incluse. Acasă însă, când ar trebui să mă rog, mai caut un film bun, sau.. de ce nu, vorbesc cu prietenii pe messenger. Iar la biserică, nu ştiu face rugăciuni scurte.

Şi colac peste pupăză mă simt un creştin veritabil. Am reuşit să mă rog şi Sabatul acesta.

Apropo de CD. Dacă îl aveţi, hai să-I dăm lui Dumnezeu, facem un script prin care spunem CD-ului când să cânte, de la ce Track şi la ce oră. Putem de altfel, să luăm 7 astfel de discuri compacte, de calitate wave, la 44100 hz, pe care să le aşezăm frumos într-un CD changer şi… Nici măcar Dumnezeu nu mai trebuie să apese Play. Ştie singur mecanismul nostru să funcţioneze. 7 din 7.

Iar eu între timp pot să-mi fac treaba. De ce să mai pierd timpul.. Şi uite aşa, împac şi capra (vecinului) şi varza. Oare?!

Concluzie.
Se pare că treaba cu dopuri în urechile Domnului nu prea e de ‘bun simţ’. După o analiză mai atentă, mi-am dat seama că dopurile trebuie puse la gura mea. Dacă vreau să-I spun ceva Mântuitorului meu, să o fac cu inima, cu mintea şi apoi cu cuvintele..
Dacă vreau doar să pun CD-ul, mai bine să mi se ia curentul!

Tags: dopuri, dumnezeu, urechi