Da! Există!

În urmă cu o săptămână mi s-a pus întrebarea: „ce motive i-aş putea da eu cuiva care nu este creştin să creadă că Dumnezeu există.”

Iniţial m-am gândit puţin şi mai toate ideile care îmi veneau în minte erau legate de religie. Ar fi mers cu siguranţă pentru a întări argumentele unui creştin potrivit căruia Dumnezeu există.

Mă gândeam că i-aş putea spune că dacă Dumnezeu nu ar exista atunci speranţa noastră pentru viaţă veşnică ar fi în zadar, dar acest argument ar fi fost util unui om care merge la biserică şi a citit din Biblie măcar o dată.

M-am gândit că aş putea să îi spun despre faptul că Pământul acesta oricât am trage noi de el nu va rezista la infinit şi că trebuie să existe o forţă mult mai puternică pentru a veni cu o soluţie de rezolvare iar acea soluţie este Dumnezeu care să se întoarcă aşa cum a făcut-o când a fost răstignit, numai ca de data asta să ne ofere un nou Pământ.

Numai că şi această explicaţie ar fi fost bună pentru un creştin, însă ce aş putea să îi spun unui ateu ca să creadă că Dumnezeu există. Chiar în ziua aia când mi-a fost pusă întrebarea am dat o carte unui ateu care mi-a promis că va citi cartea chiar dacă nu crede în Dumnezeu. Acum totuşi rămânea întrebarea: ce motive i-aş putea da eu unui ateu ca să creadă că Dumnezeu există?

Eu acelui ateu am încercat să îi explic însă nu ştiu în ce măsură am reuşit să îl fac cu adevărat curios despre existenţa Divinităţii. Mai apoi mi-am dat seama că un argument solid este chiar ceea ce ne înconjoară chiar dacă există adepţi ai evoluţiei, mediul înconjurător, natura, fiinţa umană, sunt nişte creaţii care oricât de mult am vrea să negăm este imposibil să nu spunem la un moment dat: prea sunt toate perfecte şi asta într-o lume care nu mai este chiar cum a fost făcută la început.

Este imposibil să nu te uiţi puţin pe cer şi să vezi un albastru atât de odihnitor care să nu te obosească. Numai încearcă să îţi imaginezi că cerul ar fi fost un roşu aprins sau verde aprins. Cu siguranţă era foarte obositor pentru ochi. Te uiţi şi afli de la cercetători care încurajează teoria evoluţiei într-un mod total paradoxal şi auzi că dacă Pământul era puţin mai departe de Soare sau puţin mai aproape de Soare, viaţa nu ar fi fost posibilă. Afli că totul stă perfect în Univers. Afli că până şi concentraţia de gaze din atmosferă este perfectă astfel încât să nu ne sufocăm dar nici să nu luăm foc la cea mai mică mişcare.

E imposibil să fi evoluat toate atât de perfect. Te uiţi numai puţin la fiinţa umană şi rămâi mut de uimire când afli informaţii despre organismul tău şi nu îţi vine să crezi cât de perfect este totul aranjat de la un cap şi până la celălalt. Numai la nivelul unei celule există poate mii de procese dintre care omul a putut descoperi numai câteva şi acelea te lasă uimit cu câtă precizie se petrec la un nivel atât de fin. Abia la microscop pot fi văzute şi ele se întâmplă, iar dacă ele nu s-ar întâmpla viaţa ar fi imposibilă. Afli că organismul are sisteme de reglare ale temperaturii atât de bine puse la punct şi multe alte funcţii şi nu îţi vine să crezi. Toate astea nu au cum să fi evoluat singure. Trebuie ca cineva să le fi pus să funcţioneze aşa.

Mi-am dat seama după ce mi-au venit toate aceste lucruri în minte că pur şi simplu natura este cel mai bun argument că Dumnezeu există. Am profesori care deşi au studiat mult în acest domeniu şi au crescut cu teoria evoluţiei în minte, după ani de studii ne spun nouă astăzi că nu are cum să fie aşa. Ei sunt conştienţi că există o forţă care pune toate lucrurile să funcţioneze atât de perfect.

Oameni care au studiat o viaţă întreagă organismul uman vin şi spun că omul nu va putea crea un alt om niciodată. Au clonat dar nu au creat. Clona a ieşit tot din ceva care era deja creat. Profesori doctori în genetică vin şi spun că omul nu va putea crea un alt om din nimic. Este nevoie de un Dumnezeu pentru asta.

Profesori în diferite domenii vin şi spun că Pământul are un singur sfârşit: dezastrul şi că în opinia lor e imposibil să mai schimbi ceva. Ei chiar cred în existenţa Divinităţii şi asta o cred cu mai multă putere deoarece toate studiile lor i-au făcut să vadă şi mai exact că toate trebuie să aibă o Putere care să le mişte pe toate atât de perfect.

După toate astea mi-am adus aminte de nişte versete:

Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: “Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
Şi El a răspuns: “Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.
Luca 19:39-40

Cu siguranţă nu am văzut şi nu voi vedea vreodată pietre care să strige sau să vorbească. Eu cred că Isus a vrut să spună prin asta că dacă oamenii nu vor vorbi despre Dumnezeu, natura însăşi va vorbi despre Creatorul ei. Nu ştiu ce alt argument ar putea să fie mai bun pentru cineva care nu crede în Dumnezeu.

Celor atei le spun că dacă vor să conteste Biblia nu au decât să facă asta şi îi rog să facă abstracţie că versetul de mai sus este din Biblie. Să fie puţin obiectivi şi să îi verifice adevărul pe care îl transmite. Să privească natura şi poate atunci vor realiza că nimic nu este o întâmplare. Toate lucrurile au o logică deoarece cineva le-a făcut să fie aşa.

Şi ca o simplă ilustraţie, priveşte video-ul de mai jos.

Tags: ateu, creatie, dumnezeu, evoluţie