Dacă privim la natură constatăm că Dumnezeu a aşezat în ea un principiu al creşterii. Potrivit acestui principiu tot ce se află în lumea naturală este supus creşterii, dezvoltării şi rodirii. Sămânţa de grâu este pusă în pământ şi apoi printr-un proces susţinut de Dumnezeu din ea încolţeşte şi iese la suprafaţă un fir verde ce creşte şi se transformă în spic şi mai apoi în grâu deplin, aşa cum spune Domnul Isus Hristos în Marcu 4:28 – „Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.”

Viaţa de credinţă trăită cu Domnul Isus Hristos se supune aceluiaşi principiu al creşterii, dezvoltării şi rodirii.

Dacă la începutul umblării noastre cu Hristos eram asemănaţi cu nişte copii care aveau nevoie de lapte duhovnicesc, adică de o învăţătură uşor de înţeles, uşor de asimilat, odată cu dezvoltarea noastră spirituală se presupune că trebuie să fim în stare să primim o hrană mai tare şi să nu rămânem la stadiul de copii hrănindu-ne cu aceeaşi fel de lapte. „În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” (Evrei 5:12)

Creştere în Hristos cuprinde mai multe aspecte. Iată unele dintre ele aşa cum ne sunt prezentate de Sfânta Scriptură:

1. Creştere spre mântuire – „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1Petru 2:2). Potrivit acestui text finalitatea creşterii este mântuirea. Însă, ar putea să existe anumite lucruri ce ne împiedică să creştem spre mântuire? Apostolul Petru le identifică în versetul de început al capitolului 2 şi spune: „lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire”.

2. Creşterea în dragoste – „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi” (1 Tes. 3:12). După cum sămânţa de grâu creşte şi se dezvoltă datorită grijii lui Dumnezeu, după ce în prealabil a învins rezistenţa solului, tot la fel şi noi vom putea să creştem în dragoste unii faţă de alţii şi să învingem ura, invidia şi răutatea pe care le mai avem, probabil, unii faţă de alţii, doar dacă îi permitem lui Dumnezeu să aşeze în ţarina inimii noastre sămânţa dragostei Sale. „Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Rom. 5:5)

3. Creşterea în har şi cunoştinţă – „creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin” (2 Petru 3:18). Pe măsură ce trăim o viaţă într-o tot mai strânsă legătură cu Domnul Isus Hristos vom ajunge să-L cunoaştem tot mai bine, să-L iubim tot mai mult şi să-L imităm tot mai mult în toate aspectele vieţii noastre. Iar lucrul acesta înseamnă rodire. „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Ioan 15:5