Sărbătoare, lacrimi şi speranţă 7 Iunie 2008
Copiii strigau împreună cu ucenicii, pentru că dacă tăceau exista alternativa pietrelor cântătoare.
Măgăruşul păşea semeţ şi dezlegat, cu toţi nervii celor ce-l vedeau liber şi pus la muncă.
Lumea se enervează atunci când omul iese din şanţul vieţii şi aruncă hainele puturoase.
Dacă murim, să murim împreună. Împotriva interdicţiei ecologiste se rupeau crengi din pomi, jertfă puţin costisitoare şi se aruncau în faţa alaiului.
Era zi de sărbătoare. Templul stătea ţeapăn şi golit de prezenţa divină, ca multe din bisericile noastre.
Toată lumea se aştepta spre seară la o sfântă cafteală, când romanii bătuţi îşi vor lăsa sandalele rupte pe străzile Ierusalimului.
Ucenicii strigau şi ei tare pentru că unii dintre ei simţeau în nări fiorul luptei electorale, cu scaune de senatori împărţite cu largheţe. Poporul aştepta şi el pâini din cer, scutire de TVA şi săptămâna lucrătoare formată din trei zile.
Doar PrinÅ£ul Păcii plângea…
El întotdeauna a plâns doar unde e moarte şi acolo era destulă. Spirituală şi sigură, cu gust sărat de sânge şi miros de fum.
Åži pentru că nimeni n-a primit nimic în ziua aceea, oraÅŸul alegându-se doar cu smochin blestemat ÅŸi uscat, vânzătorii din Templu cu câteva lovituri pe cocoaşă, L-au trimis pe PrinÅ£ seara să cineze în Betania…
A plecat plângând ÅŸi fără măgăruÅŸ, iar soarele spre asfinÅ£it proiecta asupra Lui umbre fugare de cruce…
Copiii continuau lauda ÅŸi închinarea pentru că întotdeauna există speranÅ£a unei treziri spirituale…
Â





“Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine, ÅŸi te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul, Dumnezeul tău! Pentru că Dumnezeul tău iubeÅŸte pe Israel ÅŸi vrea să-l facă să rămână în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată ÅŸi dreptate.” 2 Cronici 9.8.
Later edit:
(22 note, media: 4.32 din 5)