adventisttm.org

Da, chiar aşa.. Se pare că vine mai repede vara..

Dacă le spunem bunicilor câte grade au fost azi vor spune: Maică.. de când trăiesc eu nu a mai fost aşa cald în februarie.
INMH spune că nu sunt avertizări meteo. (sincer cred că începem să ne obişnuim cu neobişnuitul. Acum vreo 2 zile au fost mai bine de 20 de grade în Timişoara - 25 februarie)

Se pare că primăvara noastră vine cu mai mult fast (în traducere liberă = grabă mare). Tot felul de activităţi la servici, la şcoală sau în activităţile extra, la care nu te-ai aşteptat te astaltează. La fel ca şi gripa. La fel ca şi oboseala. Şi acum o numeşti simplu: Oboseală cronică.

Oare pauză mai ştim face? Oare.. Temperaturi de februarie mai există?
Şi să nu rămânem la “oare”.

Azi, via Creve am descoperit că darwinismul a picat (cel puţin din cărţile de studiu ale elevilor, nu neapărat din minţile unora dintre noi, din păcate).
Am mai aflat că Apple a pus un procesor mai rapid în computerele de vis pe care le produc.
Şi am aflat că majoritatea oamenilor sunt nemulţumiţi neştiind cum să se îmbrace cu aşa o vreme.

Închei, după ultimul paragraf mai necoerent.

Vine vine (primă)vara. Atenţie la căldura relaţiei pe care o ai cu Singurul în stare să controleze viaţa ta în mod natural, benefic şi nicidecum fără voia ta.

El e singurul care-ţi dă bucuria de a trăi cu pasiune în toiul primăverii.
Lasă-o să fie una specială, chiar dacă e cu temperaturi mari. Merită.

Aşadar. Primăvară plăcută de la adventisttm.org!

PS. Mulţumim pentru cei care ne-au contactat prin YM!

Later edit:
Floricele pe câmpii, hai să le-adunăm copii..
adventisttm.org pregăteşte pentru tine o surpriză de primăvară.

Dragi cititori, iată-ne la al doilea dialog cu vestitul şi neobositul misionar creştin David Gates. Discuţia cu dânsul nu a fost uşor de obţinut, având în vedere viteza cu care circulă aici şi în toată lumea.

Spun că mi-a fost destul de greu să obţin o jumătate de oră de dialog cu dânsul, deoarece în timp ce vorbeşte ar fi în stare să răpsundă pe internet atâtor mesaje, sau să-şi facă repede bagajele şi să fugă către aeroport, să răspundă la telefoane… dar vă mărturisesc că am fost binecuvântat. Însă ce m-a marcat foarte mult, şi cred că aşa se va întâmpla şi cu dvs., este faptul că după ce vei fi pus faţă în faţă cu tot ce spune David Gates, vei fi destul de tulburat şi vei înţelege că ţi se cere o decizie…

(citeşte tot)

Carul tras de patru boi din tabloul realizat de marele pictor român, Nicolae Grigorescu, ne aminţeşte de truda ţăranului român din timpul celor 3 anotimpuri de muncă şi sudoare, începând de primăvara şi terminând cu toamna târziu. Acest mare pictor lasă pe pânza vremii efortul şi talentul său în expresii vii, de nuanţe tonale, în prag de seara, cu vetre spumegând a viaţă românească. „ Cu acul ne-a crescut biata mea mama…”, spunea marele artist într-una din scrierile sale de mai tarziu, colorând un tablou plin de jertfa umană. Viaţa merge mai departe iar căruţa trasa de patru boi, rămâne azi în secolul acceleraţiei, o imagine de efect cu amintirile ei din vremea bunicilor şi străbunicilor noştrii.

S-au dus nopţile cu luna plină din prispa tencuita proaspăt şi vopsită in varul alb ca neaua, iar aerul proaspăt al miazănoaptei a rămas o amintire de farmec românesc, ca o legendă. Unde sunt „babele vegherii”, cum spunea poetul Vasile Alecsandri ce la foc de lemn uscat, bărbatul şi familia lui, toceau cuvintede întelepciune din panoplia culturalo-românească a vremii. Era odihna vetrei după munca celor trei anotimpuri, binemeritată si plină de farmec din anotimpul rece, iarna. Din depărtări şi amintiri, mai zăresc un car tras de patru boi, pictat de un artist al vremii pe o pânza albă, sugerând munca şi talentul tăranului român.

Au trecut anii şi într-un timp scurt carul tras de patru boi a fost preluat de maşina timpului în care muncim si trăim. Secolul acceleraţiei a modificat complet viziunea asupra vieţii.

Evoluăm şi cu fiecare zi ce trece ne transformăm tot mai mult în maşini, în roboţi. Oamenii de ştiinta apreciază că peste 30-40 de ani vom putea sa descărcăm informatiile din creier într-un computer, iar de aici, in caz că murim sau ni se intampla ceva, îl vom putea descărca în creierul unei alte persoane sau chiar a unui nou-născut. Iar dacă se ajunge aici de ce să nu putem creea un creier artificial iar informaţiile din creierul personal să poate fi mutate în corpul unui robot.

Şi uite aşa metamorfoza e deplină.

Din fericire avem un Creator care încă veghează asupra noastră si deocamdată nu ne lasă să ne autodistrugem şi ar trebui să îi multumim pentru asta.

Întrebarea care se pune este de ce pe zi ce trece devenim tot mai stresati, mai irascibili şi într-o criză permanentă de timp, deşi suntem înconjuraţi de tehnologie care ne face viaţa mai “uşoară”. Efectul ar trebui să fie invers…si totuşi…nu e.

Later Edit:

Pentru cei care cred că vorbesc prostii sau că am o imaginaţie bogată i-aş ruga să intre intre aici şi să citească cum se va produce “Redefinirea umanului”.

S-a mai descifrat un mister al creierului.

O echipă de cercetatori a descoperit, în timp ce efectua o operaţie chirurgicală experimentală pe creierul unui pacient de 50 de ani, un mecanism care ar putea sta la baza unui tratament care să contracareze pierderile de memorie.

Descoperirea a fost făcută din întamplare, în timpul unui experiment care viza suprimarea apetitului pacientului, ce suferea de obezitate morbidă, printr-o tehnică de succes numită stimulare cerebrală profundă cu ajutorul unor electrozi.

Electrozii sunt implantaţi chirurgical şi ataşaţi la un cablu situat sub craniu. Acesta, la rândul lui, este ataşat la o baterie implantată sub pielea pieptului. Dispozitivul trimite un curent electric slab în creier, care nu poate fi perceput fizic de pacient. În loc să-şi piardă apetitul, pacientul a avut, însă, o experienţă intensă de déja vu.

Acesta şi-a amintit o scenă care avusese loc în urmă cu 30 de ani. Testele ulterioare au demonstrat că abilitatea acestuia de a învăţa s-a îmbunătăţit semnificativ după stimularea creierului. În plus, pacientul şi-a amintit brusc mai multe evenimente lipsite de importanţă din viaţa sa. Stimularea s-a realizat în regiunea hipotalamică, unde există şi centrii de eliminare a poftei de mâncare.

Descoperirea este una surprinzătoare, pentru că hipotalamusul nu a fost identificat ca fiind un centru asociat memoriei. Lângă acesta există un mănunchi de fibre nervoase care transmit semnale în sistemul limbic, asociat memoriei şi emoţiilor. În prezent, tehnica este testată pe pacienţi care suferă de maladia Alzheimer.

Dacă testele vor avea succes, tehnica ar putea sta la baza unui “pacemaker” pentru creier care să-i ajute pe pacienţii ce suferă de această maladie degenerativă.