Organizaţia studenţilor va organiza un eveniment care face parte din campania naţională “Pe 31 mai România renunţă la fumat”, desfăşurată împreună cu Asociaţia pentru Sănătate, Educaţie şi Familie în parteneriat cu Institutul de Sănătate Publică.

Potrivit unui comunicat emis de organizatori, ca “proces verbal de amendă” tinerii le vor oferi celor care îşi vor aprinde ţigări pe stradă câte un pliant prin care vor fi îndemnaţi să renunţe la fumat cel puţin pe data de 31 mai.

Până sâmbătă, voluntari ai campaniei vor distribui în licee, facultăţi, campusuri universitare, unităţi medicale şi locuri publice din toată ţara pliante conţinând îndemnul de a renunţa la fumat cel puţin pe data de 31 mai, iar ulterior, prin voluntarii Asociaţiei pentru Sănătate, Educaţie şi Familie, se vor distribui pliante de înscriere într-un Club de Renunţare la Fumat.

De asemenea, vor fi afişate 20.000 de postere pentru a marca acest eveniment, iar voluntarii vor fi îmbrăcaţi pe toată perioada campaniei în tricouri albe inscripţionate cu sloganul “Pe 31 mai România renunţă la fumat!”.

Iniţiativa este urmarea campaniei “Pe 31 mai Braşovul renunţă la fumat”, organizată anul trecut de către Asociaţia Studenţească AMiCUS, doar că în acest an ea are loc la nivel naţional, anunţă Rompres.

Stire de la evz.ro

Evident, teoretic stim toti ca fumatul dauneaza grav sanatatii. Fumatorii o simt pe pielea si plamanii lor: orice efort fizic cat de mic ii face sa-si piarda respiratia, pielea se ingalbeneste, ridurile incep sa apara, mirosul natural li se schimba… Fumul de tigara contine peste 4.000 de compusi chimici, dintre care cativa sunt carcinogeni demonstrati. Probabil majoritatea fumatorilor cunosc deja multe din efectele negative ale fumatului, pe care le vom enumera in cele ce urmeaza. Pentru cei mai multi, o pledoarie oricat de bine argumentata nu reuseste sa contrabalanseze nevoia organica de tigara (nicotina da dependenta si este un drog chiar mai puternic decat cocaina in acest sens!)

Efecte asupra creierului:
- accidente cerebrale
- dependenta

Efecte asupra simturilor
- ochii lacrimeaza si ustura
- gustul si mirosul se altereaza

Efecte asupra gurii si gatului
- dintii se ingalbenesc, se pateaza, fac tartru
- creste riscul de gingivita
- poate aparea cancer la buze, gat sau laringe-
- apar dureri si usturimi in gat
- apare halitoza [respiratie urat mirositoare]

Efecte asupra circulatiei
- circulatia periferica proasta
- boli vasculare

Efecte asupra plamanilor si a sistemului respirator
- cancer la plamani
- tuse si expectoratii
- pierderea respiratiei
- imunitate scazuta la raceala si gripa
- pneumonie
- astm
- tuberculoza

Efecte asupra inimii
- slabirea arterelor
- atac de cord

Alte efecte
- cancer de esofag si de ficat
- ulcer stomacal si duodenal
- cancer la stomac, pancreas si colon
- anevrism aortic
- cancer la rinichi si vezica urinara

ne spune  Ana Sipciu.

Conform legii, patronii de baruri sau restaurante care nu au posibilitatea de a delimita în cadrul unităţilor spaţii pentru nefumători, trebuie să nu mai permită clienţilor să fumeze, dar în acest timp trebuie să afişeze acest lucru la vedere. Patronii de baruri şi restaurante din Iaşi care au adoptat cea din urmă soluţie s-au trezit cu barurile goale, în numai două săptămâni, aceştia având încasări cu cel puţin 30 la sută mai mici. “Este groaznic! De când am interzis să se mai fumeze, pot să spun că 30 la sută dintre clienţii fideli au abandonat să mai vină. Unii dintre aceştia vin şi, după ce aud că la noi nu se mai fumează, abandonează să mai vină, pierdem continuu dintre clienţi. Aş vedea o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme, de exemplu aş fi de acord să plătesc 30 milioane pe an, numai să-mi fie permis ca în unitate să se fumeze. La fel şi pentru locurile unde se consumă băuturi alcoolice. Din cauza scăderii numărului de clienţi am fost nevoită să-mi reduc şi numărul de angajaţi”, a spus Gabriela Pantea, patroana unei pizzerii din Iaşi.
Spaţiu insuficient pentru delimitare

De aceeaşi părere este şi o altă patroană a unei altei pizzerii, unde, deoarece localul nu îi permite deocamdată delimitarea spaţiului pentru fumători, a impus restricţia de a se mai fuma în unitatea pe care o conduce. “La noi în unitate s-a fumat, aveam sistem de ventilaţie, dar în prezent nu este suficient, iar acum suntem în imposibilitatea de a face o delimitare pentru spaţiul pentru nefumători, aşa că în unitatea noastră clienţii nu mai pot fuma, de vreo două săptămâni. În ceea ce priveşte vânzările, pot să spun că vânzările la cafea au scăzut cu cel puţin 20 - 30 la sută din cauza faptului că cei mai mulţi care serveau o cafea doreau să şi fumeze. Am pierdut, în general, clienţii care făceau consumaţii mici, nu cei care de obicei veneau să mănânce. Dintre clienţii care vin şi doresc cu tot dinadinsul să fumeze, unii mai ies şi afară şi mai fumează”, a declarat Geta Moroşanu, patroana unei alte pizzerii din Iaşi. În schimb, în pizzeriile în care se poate fuma, locurile la mese sunt uneori insuficiente, marea majoritate a ieşenilor preferând să meargă să mănânce într-un restaurant în care să poată să şi fumeze. “După cum se poate vedea, nu este masă la care să nu se fumeze. Dacă ar fi interzis acest lucru, sunt sigur că ar scădea foarte mult numărul clienţilor noştri”, a declarat Constantin Vasiliu, şef de sală la Pizzeria Mama Mia. Reprezentanţii Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului susţin că cei care nu respectă legea vor fi amendaţi. “Legea impune delimitarea spaţiului pentru nefumători. Pentru lipsa delimitării, patronii unităţilor riscă amenzi între 1.000 şi 5.000 RON (10 milioane - 50 milioane lei). Când se ia hotărârea de către patron să nu se fumeze în unitate, acest lucru trebuie să fie afişat la vedere. În cazul în care este afişat acest lucru, dar nu este respectat, amenzile sunt mai mari”, a susţinut Marius Bodea, directorul OPC Iaşi.

ne anunţă Alina GROZA

Primul pas este sa alungi gandurile negative care îti spun ca va fi dificil.
De ce e asa greu? Corpul tau trebuie sa înceteze sa tanjeasca dupa nicotina. S-ar putea sa te simti trista, nervoasa sau agitata atunci cand începi noul stil de viata. Sau e posibil sa ai probleme cu somnul.

Dar n-or sa dureze o vesnicie! Foloseste guma cu nicotina, plasturii cu nicotina si alte medicamente suport recomandate de farmacist pentru a reduce nevoia de nicotina, fara efectul daunator al tigarilor. Mai mult, te vor ajuta sa nu te apuci din nou de fumat. Multi fumatori revin la tigari dupa o perioada. Chiar daca se întampla asta, nu renunta! De fiecare data cand renunti, chiar daca este doar pentru o scurta perioada, te apropii mai mult de scopul final.
Schimba-ti obiceiurile
Poate ca dupa masa obisnuiai sa fumezi o tigara. Sau atunci cand erai stresata. Ori în club cu prietenii, din plictiseala. Înainte de a te lasa de fumat, gandestete cum poti schimba rutina. De exemplu, cand te ridici de la masa, spala-te pe dinti imediat, ca sa te bucuri de o senzatie de
prospetime fara fum de tigara. Daca treci printr-o perioada dificila, suna un prieten.
Cand esti nervoasa, respira adanc de cateva ori, fa sport sau iesi la o plimbare.
Încearca sa nu înlocuiesti tigarile cu mancarea. Ca sa fii sigura ca nu vei pune cateva kilograme în plus, fii mai activa, consuma mai multe fructe, legume, cereale integrale si mai putine alimente bogate în grasimi.

STII LA CE RISCURI SE EXPUNE O PERSOANA CARE FUMEAZA?
Cu acest viciu nu e de glumit. Cateva tigari pe zi pot sa dauneze sanatatii mai mult decat iti poti imagina.

Iata bolile la care te expui:

Atac de cord sau atac cerebral.

Chiar daca fumezi doar cateva tigari pe zi (1-4), riscul bolilor arteriale creste. În cazul unui atac de cord, o persoana care nu fumeaza are de doua ori mai multe sanse de supravietuire decat cineva care fumeaza;

Cancerul la plamani si alte tipuri de cancer: laringe, faringe, gura, esofag, vezica urinara, rinichi, pancreas, ficat, col uterin, stomac, colon, rect si anumite forme de leucemie. Dupa zece ani în care nu fumezi, riscul de cancer se reduce cu 30-50%;

Impotenta si probleme de fertilitate;

Afectiuni ale gingiilor, îngalbenirea dintilor si alte probleme dentale;

Circulatie periferica proasta;

Scaderea imunitatii;

Pierderea a cativa ani buni din viata.

FUMATUL PASIV
S-a demonstrat ca e mai periculos sa inspiri fumul de tigara, decat sa-l tragi direct in piept… Fumatul pasiv face 19 000 de victime anual in Europa!
4.900 De substante chimice se gasesc in fumul de tigara.
Dintre acestea, 69 sunt cunoscute ca fiind cancerigene…

aşa ne informează cei de la Benessere.ro

* din curiozitate
* din imitatie
* din dorinta “de a fi in randul oamenilor”
* de a parea maturi
* de a parea emancipati
* de a nu fi considerati “papa lapte”
* de a capata un plus de independenta,
* (!) de a “rezista” mai mult la oboseala, la efort intelectual
* (!) ca antidot al stresurilor diferite

Iata deci ca de la niste motivari banale, lipsite de orice fundament logic, tinerii devin victimele unui viciu cu implicatii negative dintre cele mai grave asupra sanatatii.

Atenţie mare!

In ultimul deceniu s-a vorbit si s-a scris mult despre fumat, obicei adanc inradacinat in memoria umanitatii, de cateva secole bune. Tema a fost si este inca la moda, spre deosebire de epoca anterioara, cand informatiile despre tutun, tigari, fumat si tot ce inseamna acestea aveau un circuit accesibil mai mult specialistilor.

In zilele noastre, fumatorii care doresc sa afle cat mai multe despre obiceiul lor, ce riscuri ii asteapta sau unde se pot adresa pentru a renunta la fumat au la dispozitie atat publicatii, cat si alte mijloace: cabinete de consiliere antifumat, brosuri, pliante, manifestari prilejuite de zilele dedicate tabagismului, emisiuni radio-TV, chiar si site-uri unde pot gasi toate datele necesare.

Zilnic ne confruntam cu pacienti care ne solicita ajutor dupa doua-trei incercari esuate de a opri fumatul. Care sa fie explicatia? Mai intai sa ne intrebam de ce incep tinerii sa fumeze?

Abordarea adolescentilor fumatori este o problema delicata, care trebuie sa tina cont de specificul transformarilor ce caracterizeaza aceasta varsta, dar si de structura personalitatii fiecarui tanar.

Numeroase programe educationale de prevenire a fumatului la tineri au concluzionat ca varsta medie de incepere a fumatului a fost de 13,8 ani in anul 2003. Decizia de a fuma decurge dintr-un complex de factori ce includ atitudinea, normele sociale, presiunea sociala si propriile convingeri despre persoana lor.

Influenta mass-media asupra traiectoriei de fumator a unui tanar poate fi, la randul ei, determinanta. Un studiu german, care a urmarit pe o perioada de cinci ani rolul publicitatii asupra initierii fumatului la tineri, a constatat cresterea fumatului indeosebi la fete, la sfarsitul acestui interval, cu 62%! Tinerele asociau fumatul cu imaginea favorabila indusa de reclamele la anumite marci de tigarete. Totodata, proportia de fumatori curenti a ajuns de la 21,3% la 28,3% printre tinerii de ambele sexe urmariti pe timpul celor cinci ani…

O serie de alte obiceiuri nesanatoase sau comportamente negative care isi exercita influenta asupra adolescentilor pot precipita initierea fumatului. Aici se incadreaza consumul de alcool sau droguri, fumatul maternal, indeosebi in familiile monoparentale, unele tulburari psihice. Mai multi fumatori se intalnesc si printre cei care nu iau micul dejun regulat, nu fac sport si petrec mult timp in fata computerului.

Nu se poate incepe o discutie despre fumat cu tinerii, fara a le intelege motivele pentru care au decis sa apeleze la acest comportament. La acest subiect, atat specialistii, cat si tinerii raspund in consens: fumatul este initiat in relatie cu o serie de factori psihologici specifici varstei adolescentei. Tinerii doresc sa para mai maturi, sunt animati de sentimente de revolta fata de adulti. Alteori, ei aleg sa fumeze ca o reactie la tendintele din grupul lor de amici, in scopul de a-si castiga un statut “onorabil” printre acestia.

O alta explicatie din punctul de vedere al adolescentilor este curiozitatea, necesitatea de a experimenta ceva nou, de a fi la moda, de a face ceea ce fac si adultii. Reducerea tensiunii psihice in anumite stari conflictuale inerente aceleiasi varste, precum si modelul unui parinte, frate mai mare, profesor sau actor idolatrizat care este fumator sunt la fel de des invocate.

Toate aceste motivatii converg spre semnificatia falica a tigarii, pipei sau trabucului, mijloace care confera statutul de “barbat sau femeie matura”, siguranta de sine. Emotiile unei intalniri importante sau ale unei probe pe care o vor trece in fata adultilor pot fi mai usor mascate prin aprinderea unei tigari. La “adapostul” fumului scos pe nari, tanarul are impresia ca este mai convingator, mai puternic…

Cel mai adesea, intre initierea fumatului si momentul in care fumatorul isi pune pentru prima oara problema renuntarii se scurg 10-20 de ani. Odata depasit momentul “primei tigari”, in urmatoarele luni consumul nu depaseste 1-5 tigari/zi, fara a fi regulat, pentru ca ulterior, incet-incet, tutunul sa se insinueze printre preocuparile cotidiene, fumatul sa devina zilnic si sa se intensifice de la o luna la alta.

Care este definitia corecta a obiceiului de a fuma?

Raspunsul poate fi dat foarte usor, daca ii privim pe fumatori. La fel ca orice alta preocupare, si fumatul este un obicei. Prin “obicei” se intelege o deprindere individuala castigata prin repetarea frecventa a aceleiasi actiuni sau un mod particular de a face ceva, de a se purta, imbraca, comun unei colectivitati sau categorii de persoane, obisnuinta, invat.

A fuma inseamna a aspira, a introduce in caile respiratorii fumul de tutun din tigara, pipa, trabuc sau alte produse din tutun, sau chiar a bea tutun, conform definitiei date de Academia Romana (Institutul de Lingvistica, “Iorgu Iordan”, in 1998).

Prin ce se deosebeste obiceiul de a fuma de alte obiceiuri inofensive pentru sanatate?

Chiar si la o trecere superficiala in revista a literaturii dedicate acestui subiect, se desprinde clar concluzia ca cei care fumeaza timp indelungat (mai bine de 10-20 de ani) si mult (macar un pachet de tigari, cinci trabucuri sau sase-sapte pipe, zi de zi), inhaland adanc fumul in plamani, vor trai mai putin fata de semenii lor de aceeasi varsta care nu au fumat niciodata.

In cele mai multe cazuri, ei se vor imbolnavi in a doua jumatate a vietii, de boli grave respiratorii, cardio-vasculare sau au riscul de a dezvolta cancer la plamani, laringe, vezica urinara, pancreas etc. Aceste boli se vor instala treptat, dupa ani buni de practicare a fumatului si, de cele mai multe ori, in aceasta situatie, renuntarea la fumat devine realmente imposibila doar prin propria vointa.

De ce este cu mult mai greu sa renunti la tigari decat sa incepi sa fumezi?

Potrivit opiniei unanime, principalul motiv este dependenta care se instaleaza rapid, chiar in 6 luni, ca urmare a consumului de tutun, mai ales daca initierea fumatului are loc in adolescenta.

Dependenta reprezinta o “stare psihica si/sau fizica cauzata de interactiunea intre o substanta ce intruneste caracterul unui drog si un organism viu”. Aceasta stare se descrie prin “comportamente si reactii ce determina dorinta de a consuma permanent sau intermitent drogul, experimentand astfel efectele sale psihice si totodata evitand disconfortul resimtit in absenta sa”.

Nicotina continuta in tigari este cea care induce dependenta tabagica, caracterizata prin: toleranta a organismului la tutun, dorinta persistenta de a fuma, incercarile repetate de renuntare la fumat soldate cu esec si necesitatea obtinerii efectului pozitiv psihoactiv.

Psihoactivitatea intretinuta de nicotina se datoreaza efectului pe care aceasta il exercita la nivelul sistemului nervos central. O data cu inhalarea fumului de tigara, fumatorul are impresia ca este mai energic, descrie o mai buna capacitate de concentrare, este mai atent si chiar mai binedispus, gratie efectului discret euforizant al nicotinei.

Oricat de mare ar fi placerea provocata de o tigara sau efectul stimulativ al fumatului asupra activitatii intelectuale, merita oare sa va riscati sanatatea si sa va expuneti unei dependente fizice si psiho-comportamentale la nicotina, care este comparata cu aceea cauzata de droguri de talia heroinei?… Sau sa introduceti in corpul dumneavoastra substante cunoscute ca detergenti, insecticide, otravuri mortale ori compusi chimici cancerigeni si toxici, ba chiar din categoria celor care erau folosite de nazisti in camerele de gazare?…

de Dr. Antigona Trofor
medic primar, conferentiar
Spitalul Clinic de Pneumologie Iasi
www.pneumo-iasi.ro

Problema fumatului este destul de spinoasa. Este clar ca aceasta obisnuinta atrage dupa sine probleme de sanatate dar fumatorii sustin ca fiecare poate sa fac ce doreste cu corpul sau asa ca in fond si la urma urmei este alegerea lor de a se simti bine acum si a avea probleme mai incolo.

Ce te faci insa cu fumatul pasiv ? Caci, conform datelor stiintifice, fumul de tigara adunat in camera, este cu mult mai periculos decat cel inhalat sau expirat. Explicatia se datoreaza faptului ca atunci cand tinem o tigara in mana sau in scrumiera, ea arde la o temperatura mai joasa si astfel substantele chimice emanate sunt mult mai toxice.

Tarile UE interzic fumatul in locurile publice, inclusiv baruri

Asa ca ajungi fara sa iti dai seama sa implici in ecuatia ta de placere/sanatate proasta si pe altii. Iar cifrele nu iarta, conform unui raport publicat marti (21 martie 2006), 79.500 oameni din Uniunea Europeana mor anul ca rezultat al fumatului pasiv.
Oficialii europeni au incercat sa ia masuri care sa duca la scaderea mortalitatii datorate fumatului pasiv. Observand ca simpla prezentare a unor studii nu prea are efect, au pus piciorul in prag interzicand fumatul in locurile publice, la locurile de munca, in baruri si restaurante in Irlanda, Norvegia, Italia, Malta, Suedia si Scotia. Planuri similare se vor pune in aplicare in curand si in Anglia, Tara Galilor, Irlanda de Nord si Belgia.
Poate parea exagerata decizia de a se interzice fumatul in baruri, doar cam aceasta este una dintre activitatile principale pentru care te duci acolo spun unii, insa, spun altii, trebuie tinut seama ca exista destui nefumatori care vor sa isi petreaca timpul liber doar la o vorba cu prietenii si nu inhaland toxine. Iar masurile care s-au luat de a se desparti in sectiuni de fumatori - nefumatori barurile si restaurantele nu au fost atat de eficiente dupa cum se spera.

Acasa cel mai mare pericol

Oricum, caminul familiar pare mai periculos din perspectiva fumatului pasiv. In cele 25 de state membre ale Uniunii, anual se inregistreaza 72.000 de decese datorita fumatului pasiv acasa. Prin comparatie, fumatul pasiv la locul de munca este responsabil pentru 7.000 de decese anual. In ceea ce ii priveste pe cei care lucreaza in barurile europene rata mortalitatii in randul lor datorata fumatului pasiv este de aproape unul pe zi.

Daca nu era tutunul jumatate de milion de persoane nu ar fi murit in cele 25 de tari membre UE in 2000

Ca sa revenim la datele reci, Comisia Europeana a estimat ca din cele 4,5 milioane de persoane decedate in 2000, 656.000 si-au gasit moartea din cauze legate direct de utilizarea tutunului. Dupa cum a declarat Konrad Jamrozik de la Universitatea Queensland: “Aproape 19.000 de nefumatori mor in fiecare an [de boli] asociate fumatului pasiv. Aceasta este echivalentul unui Jumbo jet plin in fiecare saptamana. Iar daca un Jumbo s-ar prabusi in fiecare saptamana in Uniune, s-ar lua masuri”.
Introducerea legislatiei de interdictie a fumatului este foarte populara in Uniune, paradoxal si in randul fumatorilor. Astfel, 90% din cetatenii Irlandei au sustinut legea antifumat din 2004, inclusiv 80% dintre fumatori.

Concluzie

Ce sa zic, colega mea a terminat de lucru la aceasta stire si acum si-a aprins o tigara. Bine, cat de cat influentata de cele scrise, s-a dus sa fumeze la geam. Deci datele nu au efect, asa cum imi pare mie, sau este o razbunare subtila contra mea, voi trai - sper - si voi vedea.

scrie : Alexandra Nita, Dan Nita

Este îngrijorător faptul că deşi rolul nefast al fumatului de ţigară se cunoaşte de multă vreme, deşi cercetările ştiinţifice au demonstrat din ce în ce mai convingător impactul tutunului cu o gamă tot mai largă de afecţiuni, numărul fumătorilor şi al producţiei de ţigări se menţine în cele mai multe ţări la un nivel incredibil de ridicat.

Cultura tutunului se practică aproape în toate ţările cu excepţia regiunilor cu climă extrem de rece. Aproximativ 120 de ţări cultivă tutunul pentru consumul intern şi pentru export, iar în ţările în curs de dezvoltare, producţia de tutun creşte cu o mare rapiditate.

O statistică din 1976 arată că numărul de ţigarete produse în acel an în lume se ridica la 3850 miliarde. În general consumul cel mai mare de ţigări se semnalează în ţările cele mai industrializate. Primul loc în lume îl deţin Statele Unite, cu cel mai mare consum de ţigări, în medie 2700 ţigări de persoană pe an.

În majoritatea ţărilor europene peste 50% dintre bărbţii adulţi fumează în medie 15 ţigări pe zi. În timp ce în rândul bărbaţilor se semnalează o tendinţă procentuală de scădere a fumătorilor, numărul femeilor fumătoare sporeşte an de an. Statisticile atestă că femeile devin din ce în ce mai mult victimele cancerului de plămâni şi ale bolilor coronariene în legătură directă cu consumul sporit de ţigări.

Consumul de ţigări a crescut şi în rândul tineretului, cu toate consecinţtele sale nefaste asupra organismelor tinere. Date statistice menţionează că în Belgia 50% dintre tineri fumează de la vârsta de 15 ani; în Germania 36% dintre copii de la 10 – 12 ani sunt fumători antrenaţi; în Italia 60% dintre băieţi sunt fumători de la 15 ani. O anchetă în America Latină arată că în această parte a globului 45% dintre bărbaţi şi 18% dintre femei, fumează.

În prezent nu mai există nici un dubiu asupra faptului că afecţiuni foarte grave care constituie în momentul de faţă importante cauze de morbiditate în lume, sunt legate – unele excusiv de altele în măsură – de abuzul de tutun. Statistici diferite ca şi cele din ţara noastră demonstrează legătura strânsă între tutun, creşterea morbidităţii şi diminuarea speranţei de viaţă. Există o relaţie directă între gradul tabagismului şi mortalitatea fumătorului care depăşesc cu 30 – 80% pe cea a nefumătorilor. Procentul se referă mai ales la fumătorii de ţigarete, fiind mai ridicat la cei care consumă un numar mai mare de ţigari zilnic. Se remarcă faptul că morbiditatea este cu atât mai mare cu cât tabagismul este mai precoce. În acest sens se remarcă că morbiditatea este mai mare la grupele de vârstă între 45 – 55 ani. Folosirea pipei sau a ţigării de foi expune la cel mai mic risc, cu condiţia ca fumătorul să nu fi folosit niciodată înainte ţigarete. Fumătorul de ţigarete care trece la pipă păstrează în general obiceiul de a inhala fumul, ceea ce nu fac fumătorii exclusiv de pipă sau tigări de foi (Ozun).

Doctorul Pierre Theil din Franţa consideră că fumatul cu regularitate a două ţigări pe zi scurtează viaţa unui om cu doi ani şi jumătate. Un pachet pe zi înseamnă reducerea duratei de viaţă cu 5 – 6 ani, iar două pachete pe zi, cu încă doi ani. Conform unor statistici de Anglia, din 100 de nefumători în vârstă de 35 de ani, 69,7% au şanse să mai fie în viaţă la 70 de ani. În cazul fumătorilor a două pachete pe zi, numai 46,2% ar avea şansa să mai atingă această vârstă.

Aceste date au permis ca fumătorii, aceşti consumatori de „iarbă rea” să fie consideraţi într-o măsură mai mare sau mai mică „sinicigaşi de cursă lungă”!

De ce sunt ţigările atât de dăunătoare? Până în prezent s-au izolat 1350 de constituienţi ai fumului de ţigară şi se pare că numărul lor este mult mai mare. În fumul de ţigară se regăsesc cu o singură excepţie, cele 481 de substanţe cancerigene izolate de către Hartwell.

La originea tulburărilor cardiovasculare la fumători stau în principal două dintre elementele principale ale fumului de ţigară: nicotina şi oxidul de carbon. Acesta din urmă împreună cu hemoglobina formează un component stabil, carboxihemoglobina, care se comportă în sângele marilor fumători ca un element extrem de nociv, provocând tulburări de oxigenare, tramboze şi infarcte.

După cum arată o revistă franceză, Institutul Naţional Francez al Sănătăţii impută tabacismului 70000 din decesele anuale din ţară. Din cele 70000 de victime, 20000îşi pierd viaţa ca urmare a infractelor miocardice, ceva mai mult de 15000 din cauza bronşitelor şi 35000 în urma cancerului.

Printre numeroasle substanţe nocive identificabile, 46 de dubstanţe chimice dozabile din tutun s-au dovedit a fi canceriogene. Cercetările recente au arătat că fumul de ţigară se combină cu aerul şi formează compuşi cancerigeni, aşa numitele nitrozamine, care reprezintă de fapt un pericol şi pentru nefumători.

Legătura dintre fumat şi cancer este demonstrată indiscutabil. Dacă anual mor în lume de cancer 5 – 6 milioane de oameni, un sfert din aceste decese au drept cauză fumatul. ÎN afară de substanţele conţinute în tutun cu efect cancerigen prin ele însele (gudron etc.), altele favorizează dezvoltarea cancerului şi sunt cancerigene. Acţiunea lor nocivă se execrcită atât la nivelul văilor aero-digestive, cât şi asupra organismului în general. Fumatul este implicat în numeroase localizări ale cancerului: bronho-pulmonar, buze, limbă, orofaringe, laringe, esofag, stomac, vezică urinară etc.

Evident că pot interveni şi alţi factori cancerigeni (alcoolul etc.) dar un lucru este demonstrat şi anume faptul cş frecventa cancerului pulmonar este proporţională în toate ţările cu consumul de ţigarete. Relaţia este aşa de evidentă încât 90% dintre marii fumători, de peste 40 de ţigări pe zi, fac cancer pulmonar. În timp ce cu două decenii în urmă cancerul pulmonar ocupa locul opt în rândul localizărilor de cancer în general, în momentul de faţă el se situează pe locurile 1 – 2 şi tinde spre ocuparea locului întâi. Deosebit de concludentă este această evoluţie în cadrul cancerului pulmonar la femei.

În urmă cu trei decenii, la zece cancere la bărbaţi revenea unul la femei, fapt ce oglindea numărul mare de fumători în rândul bărbaţilor. În prezent, ca rezultat al creşterii numărului femeilor fumătoare, acest raport este de 1 la 4 pe ţară şi 1 la 3 în Bucureşt, el prezentând tendinţă de înrăutăţire. Două treimi din rândul celor decedaţi sunt persoane la vârste active (Trestioreanu).

În general riscul este proporţional cu cantitatea de tutun consumată. La consum egal intervin alţi factori: inhalarea fumului, începutul fumului la vârste tinere, rapiditatea cu care se fumează fiecare ţigară şi numărul de fumuri reţinute; obiceiul de a ţine ţigara între buze timp mai îndelungat, sau de a reaprinde o ţigară stinsă, lungimea filtrului, expune la alţi factori cancerigeni (Ozun).

Astăzi nici un specialist sau cercetător în domeniul oncologiei nu se mai îndoieşte că fumatul reprezintă cauza favorabilă şi determinantă a cancerului pulmonar. La substanţele cancerigene din tutun amintite, se adaugă unele hidrocarburi aromate policiclice, fenoli, care au acţiune directă cancerigenă. Pensularea pielii animalelor cu aceste substanţe a dus la apăariţia unor cancere cutanate, iar inhalarea lor de durată, tot la animale, a determinat cancere pulmonare confirmate histopatologic. Aceste cancere experimentate sunt cu totul asemănătoare celor întâlnite la fumători, care nu fac astăzi altceva decât să repete pe pielea şi plămanii lor proprii, aceste experimente şi să demonstreze că ceea ce s-a constatat la animalele de experienţă, se verifică şi la om (Anastasatu). Pe bună dreptate se întreabă acest autor că dacă acest lucru este demonstrat, de ce mai este nevoie ca atâtea milioane de fumători de pe glob să repete tragica experienţă a celor care i-au precedat şi şi-au plătit viaţa cu astfel de experimente?

În afara cancerului bronho-pulmonar primul ca frecvenţă la fumătorii înveteraţi, numeroase studii au dovedit o relaţie directă între fumat şi frecvenţa cancerului care atinge organe mai îndepărtate de contactul cu atmosfera poluată de tutun. Astfel riscul de a face cancer al vazicii urinare este de două ori mai mare la fumători decât la nefumători, pentru cancerul esofagului de 5 ori, pentru cancerul cavităţii bucale şi al faringelui de 6 ori, iar pentru cancerul laringelui de 10 ori (Bungeţeanu).

Tutunul este de asemenea implicat în apariţia bolilor respiratorii acute şi a bronhopneumopatiilor cronice obstructive.

Bolile respiratorii acute, traheitele, bronşitele, pneumoniile sunt de 2,2 ori mai frecvente la fumători decât la nefumători. Bronmatul ocupă primul loc, sunt de asemenea mai frecvente la fumători decât la nefumăşitele cronice, în determinarea cărora futori şi proporţional cu cantitatea de tutun consumată.

După Holland, bronşita cronică se întâlneşte la 8% dintre nefumători faţă de 27% la fumătorii cu un consum până la 10 g tutun pe zi, 40% la fumătorii ce consumă 12 – 24 g pe zi şi 50% din fumătorii ce consumă peste 25 g tutun pe zi.

Fumul de tutun provoacă o hipersecreţie a mucoasei bronşice şi consecutiv o cilio – toxicitate care împiedică drenajul secreţiilor bronşice acumulate. Îndepărtarea particulelor depuse în căile aeriene se face în mod diferit la fumători faţă de nefumători. La nefumători, îndepărtarea începe imediat după inhalare. Ea este rapidă pentru toate particulele depuse pe căile aeriene mai largi şi mai centrale, apoi mai lentă pentru particulele depuse pe căile aeriene mici şi periferice, astfel încât nu se mai observă nici o retenţie. La fumători, fenomenele de epuraţie sunt întârziate şi prelungite având loc un stocaj anormal al particulelor străine în căile respiratorii.

Alături de cilio – toxicitatea tutunului există şi toxicitate celulară directă în sensul unei inhibiţii a activităţii celuleor care intervin în mecanismele de epurare bacteriană. Este de menţionat de asemenea fenomenele de sensibilizare la tutun puse în evidenţă la unii astmatici.

Evoluţia bronşitei cronice obstructive în cazul în care nu se abandonează fumatul duce la îngustarea căilor respiratorii, la tulburări ventilatorii progresive, la insuficienţa respiratorie gravă incompatibilă cu cel mai mic efort şi în final la dependenţă socială şi la pierderea vieţii.

Fumatul este implicat în apariţia numeroaselor boli cardiovasculare. Desigur că el nu este factorul exclusiv dar este una din cauzele importante alături de modul de alimentaţie, sedentarism, stresul nervos, hiperlipoproteinemia, hipertensiunea arterială etc. Fumatul antrenează o constricţie vasculară şi o reducere a temperaturii cutanate cu 0,5 – 3 grade la nivelul extremităţilor. Sunt considerate de asemenea ca efecte secundare ale fumatului: modificările turbidităţii plasmatice, concentraţioa de colesterol şi beta lipoproteine, adezivitatea şi agregarea trombocitelor. Tabagismul este cauza majoră a cardiopatiei ischemice. Riscul fumătorilor de a muri de cardiopatie coronariană este de două ori mai mare decât la nefumători. Studii efectuate la persoane cu coronaropatii au arătat că fumatul unei ţigări are un efect similar cu al unei injecţii cu nicotină, în sensul că el produce o creştere imediată a presiunii sanguine, a debitului cardiac şi o reducere a capacităţii globulelor roşii de a transporta oxigenul la organele vitale.

Implicaţiile fumatului în evoluţia coronaropatiilor şi arteriopatiilor s-ar datora acţiunii directe asupra celulelor ganglionare ale sistemului nervos vegetativ şi efectului imediat al nicotinei asupra suprarenalelor şi hipofizei.

În legătură cu suferinţele coronariene la fumători studii statistice au arătat că există o relaţie strânsă între fumat şi ingestia de zahăr. Fumatul ar fi asociat cu creşterea numărului de ceşti cu băuturi calde consumate zilnic (cafea, ceai) şi cu zahărul ingurgitat. Astfel fumatul cât şi consumul concomitent de zahăr sunt implicate în determinismul bolii degenerative coronariene.

Printre alte boli cardiovasculare în care este incriminat fumatul amintim hipertensiunea arterială şi arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare care duce la gangrene, amputaţii etc. S-a constatat că 95% din arteritiei ar fi mari fumători şi că 11,4% din amputaţiile efectuate la arteritici ar fi putut fi evitate dacă s-ar fi abandonat tutunul.

Consecinţele nefaste ale fumatului se înregistrează şi la nivelul aparatului digestiv. Astfel, ulcerul gastroduodenal este de două ori mai fecvent la fumători faţă de nefumători. Durerea ulceroasă este mai intensă şi mai durabilă la fumători, iar complicaţiile ulcerului sunt mai frecvent la aceştea. Principalul mecanism în inducerea ulcerului la fumători ar fi inhibiţia secreţiei pancreatice alcaline care tamponează aciditatea conţinutului gastric ajuns în duoden. Agentul care produce această inhibiţie se presupune a fi nicotina.

Fumul de tutun reduce capacitatea de apărare a organismului, riscul fumătorului de a contracta afecţiuni mai multe şi cu evoluţie mai severă fiind mult mai mare. Printre multiplele efecte toxice ale tutunului este şi acela al afectării sistemului imun, ducând la scăderea producerii de anticorpi. Nivelul redus al imunoglobulinelor la fumători poate fi un factor care contribuie la infecţiile respiratorii cronice mai frecvente şi mai severe la aceştia.

Reacţiile imunitare ale tutunului ca şi radioactivitatea fumului de ţigară au fost incriminate în determinarea a multor complicaţii la fumători, inclusiv a cancerului. Razele alfa la care se expune un fumător care consumă un pachet şi jumătate de ţigări pe zi, achivalează cu radiaţia provocată de 300 de radiografii consecutive!

Fumatul dăunează gravidităţii şi noului născut, produce avorturi, malformaţii, naşteri de copii morţi, debili sau distrofici. Complicaţii ale naşterii, ruptura prematură a membranelor, placenta praevia, pielonefrita, sunt mai frecvente la gravidele fumătoare.

La femeile gravide sau care alăptează, la numai 5 minute după terminarea fumatului, produşii toxici din tutun se regăsesc în glandele mamare făcând ca sugarul să sufere consecinţele şigării. Când părinţii fumează în prezenţa copiilor, nicitina apare în urina acestora tot după cateva minute. S-a observat că aprinderea unei ţigări de către o persoană din ambianţa unui nou născut poate determina refuzul mâncării al acestora întrucât ficatul lor incomplet dezvoltat nu poate anihila efectul nicotinei.

Am mai putut adăuga şi alte boli legate de fumat cum ar fi cele ale sistemului nervos (congestiile cerebrale sunt de două ori mai frecvente la fumători) cele endocrine precum şi scăderea acuităţii vizuale şi auditive.

Dacă la baza incitaţiei pentru consumul de tutun stau factori sociali şi psihologici, persistenţa ulterioară a acestei deprinderi este dependentă, în mare parte, de efectele farmacologice ale nicotinei, instalându-se un veritabil fenomen de obişnuinţă şi făcând din fumat o toxicomanie socialmente perfect acceptată.

Cât priveşte relaţia dintre obezitate şi fumat, nocivitatea tutunului pentru coronare este tot aşa de recunoscută, ca şi aceea a obezităţii. Cu alte cuvinte, obezul, cumulat a unor importanţi factori de risc vascular, dacă este şi fumător, adaugă un risc suplimentar unanim recunoscut pentru ateroscleroză în general şi pentru coronaropatie în special.

Discuţia principală privind relaţia dintre obezitate şi tutun se poartă în legătură cu faptul că multe persoane se îngraşă odată cu abandonarea fumatului. Aceasta a făcut pe Bernheim să asemene această dilemă cu „Scilla şi Caribda”. În adevăr, observaţii numeroase făcute pe fumători înveteraţi au scos în evidenţă faptul că oprirea intoxicaţiei duce la creşterea progresivă în greutate. Un studiu făcut în Ţara Galilor pe 10482 lucrători dintr-un combinat siderurgic, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 65 de ani a semnalat 65% fumători, 20% exfumători (persoane care au abandonat fumatul de cel puţin 2 ani) şi 15% nefumători. Media generală a greutăţii raportată la talie a fost la toate cele trei grupe mai crescută faţă de valorile standard. Grupa fumătorilor avea un exces mediu de 6,8 kg, în raport cu greutatea ideală, iar cea a nefumătorilor un exces mediu de 13,6 kg. Cei care au abandonat fumatul au avut o evoluţit ponderală care-i apropie treptat de nefumători. Datele acestora atestă existenţa unei relaţii inverse între tutun şi obezitate, când consumul variază între 15 şi 35 g tutun pe zi (consum mediu). Când consumul de tutun este mai crescut, relaţia este mai puţin netă.

Foarte probabil ca în această relaţie să intervină, într-o oarecare măsură modificările de la nivelul tubului digestiv la fumători. Am amintit deja faptul că fumatul inhibă secreţia pancreatică la om, iar la marii fumători răspunsul secretor pancreatic la secretină este mult mai scăzut. Secreţia alcalină pancreatică fiind cel mai important tampon pentru conţinutul gastric acis ajuns la nivelul duodenului, inhibiţia secreţiei pancreatice prin nicotină a fost considerată un important factor în explicarea incidenţei crescute a ulcerului duodenal la fumători. Credem că modificările în digestie şi absorbţie secundare inhibiţiei secreţiei pancreatice pot fi puse în legătură şi cu ameliorarea stării de nutriţie după abandonarea fumatului, care duce la un bilanţ pozitiv al greutăţii corporale.

Deşi s-au făcut afirmaţii în sensul că excesul ponderal de 4,5 kg este mai periculos pentru sănătate decât fumatul a 20 de ţigări pe zi, considerăm că relaţia dintre tutun şi obezitate este oarecum precizată, în sensul că fiecare factor luat izolat constituie un risc de o importaţă crescândă pentru bolile degenerative cardio-vasculare. Dat fiind riscul major pe care-l prezintă tutunul şi dispunând de mijloace variate şi deloc nocive pentru cura de slăbire, în nici un caz nu vom indica fumatul ca remediu pentru îngrăşare şi nici nu vom înceta să sfătuim pe obezi de a renunţa la consumul de tutun, care le aduce prejudiciile suplimentare menţionate.

În afara complicaţiilor multiple şi grave, consecinţe ale fumatului la consumatorii de ţigări direcţi, fumul de ţigară constituie şi o veritabilă agresiune împotriva întregei colectivităţi. Aşadar, pe lângă fumătorii voluntari există „fumători involuntari sau la mâna a doua”, victime inocente ale fumatului cum le numeşte foarte plastic, într-o publicaţie, un medic.

Este vorba de fumatul degajat în cameră de la o ţigară care are concentraţii superioare de substanţe toxice, pe care îl inhalează şi nefumătorii. Întrucât aproximativ 2/3 dintr-o ţigară arde în scrumieră, fumul degajat în cameră reprezintă cea mai mare parte din fumul total al ţigării. Mai mult decât atât, acest curent secundar (faţă de curentul principal pe care îl aspiră fumătorul) conţine de 8,1 ori mai mult oxid de carbon, de 2,7 ori mai multă nicotină, de 2,6 ori mai mult fenol. Cât priveşte substanţele cancerigene (metil-naftan, dimetilnitriformină, gudron etc.) acestea sunt în cantitate de 10 – 39 ori mai mare în curentul secundar decât în cel principal. Autorul de mai sus menţionează că un nefumător, fumează involuntar o ţigară la 7 consumate de un fumător din preajmă. S-a constatat că în locurile aglomerate unde se fumează mult (localuri publice, baruri, săli de şedinţă) nefumătorii inhalează tot atât substanţe cancerigene din fumul de ţigară cât un fumător a 30 de ţigări. Este motivul pentru care specialiştii atribuie apariţia unei treimi din cancerele nefumătorilor faptului că au trăit în preajma celor care fumează şi au inhalat fumul degajat în încăpere, care este mai bogat în substanţe cancerigene decât cel tras în piept direct din ţigară.

Alte dovezi ale agresiunii fumului de tutun pentru ambianţa fumătorilor sunt prezenţa nicotinei în urina nefumătorilor din preajma fumătorilor, blocarea a 4 – 7% din hemoglobină sub formă de carboxihemoglobină la persoanele din anturajul imediat al fumătorilor. Ne dăm seama odată în plus cât de dăunătoare este această poluare a aerului prin fum de tutun mai ales cînd este vorba de copii, de vârstnici sau de persoane deja suferinde.

Cele menţionate demonstrează clar că viciul fumatului nu mai poate fi considerat o problemă strict personală a fumătorului întrucât ea are implicaţii deosebit de serioase asupra ambianţei, deci a întregii societăţi.

Practic nu poate fi vorba de un calcul real care să estimeze totalitatea daunelor individuale şi sociale provocate de fumat. Este vorba de îmbolnăvirile grave şi de decesele survenite ca urmare a cancerelor şi a altor complicaţii redutabile ale fumatului, de cheltuielile enorme pentru tratarea bolilor provocate sau agravate de fumat, de ajutoarele medicale de boală, de pensii, de pierderile provocate producţiei prin reducerea capacităţii de muncă. Dincolo de toate aceste nejunsuri, paguba cea mai mare şi de neînlocuit pentru societate pe care o aduce fumatul este pierderea de vieţi omeneşti, care interesează oameni la vârste active, oameni în plină activitate creatoare, deosebiot de utili familiilor lor şi societăţii. Diverse statistici dau cifre îngrijorătoare, demonstrând că fumatul ucide de 4 ori mai mult decât accidentele de circulaţie. Datorită intoxicaţiei şi uzurii prin fumat s-a ajuns anual la 300 000 decese în SUA, la 70 000 în Germania, 50 000 în Anglia, 35 000 în Franţa etc. Pe drept cuvânt s-a considerat fumatul drept flagelul secolului XX, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii la sem,nalul de alarmă dat împotriva fumatului a dat şi răspunsul cel mai labil: Fiecare să aleagă, fumatul sau sănătatea!

Creşterea cea mai accentuată a numărului fumătorilor din ultimii ani se constată în rândurile femeilor şi tineretului, numărul tinerilor fumători fiind mai mare în rândul celor care provin din familii de fumători.

Într-un studiu făcut de Barnea printre studenţii din diferite centre universitare din ţara noastră s-a constatat că procentul studenţilor fumători se situează între 50 – 60%, iar al studentelor fumătoare a fost de 27 – 32%. Pe parcursul cercetărilor efectuate în timp de diverşi autori se constată de asemenea o tendinţă periculoasă şi anume aceea a reducerii progresive a vârstelor de debut ale fumatului. Deşi sunt bine cunoscute efectele vătămătoare imediate şi îndepărtate ale fumatului asupra sănătăţii, tinerii şi tinerele încep să fumeze ocazional sau devin fumători permanenţi din cele mai diferite cauze, unele puerile: din curiozitate, din imitaşie, din dorinţa „de a fi în rândul oamenilor”, de a părea maturi, de a părea emancipaţi, de a nu fi consideraţi „papă lapte”, de a căpăta un plus de independenţă, de a „rezista” mai mult la oboseală, la efort intelectual (!) sau ca antidot al stresurilor diferite (!). Iată deci că de la nişte motivări banale, lipsite de orice fundament logic, tinerii devin victimele unui viciu cu implicaţii negative dintre cele mai grave asupra sănătăţii.

Întrucât flagelul fumatului a luat proporţii îngrijorătoare se pune problema intervenţiei hotărâte pentru combaterea acestuia. Cum tabagismul nu poate fi rezolvat prin mijloace clasice ale medicinii preventive, măsurile trebuie să vizeze obiectivele variate, susceptibile să ducă la diminuarea progresivă a fumatului şi implicit a consecinţelor sale nefaste.

Informarea în materie de sănătate a adulţilor, educaţia sanitară în şcoli, este una din măsurile importante, cu condiţia ca ea să fie dublată de exemplul personal al educatorilor. Medicii de asemenea trebuie să renunţe la fumat şi să fie un exemplu demn de urmat pentru bolnavii lor.

În privinţa educaţiei sanitare se poate că „terapia în grup” este mai eficientă decât metoda individuală. Toate măsurile educative trebuie să aducă la eviatrea acestei deprinderi sau la abandonarea fumatului de către fumătorii ocazionali sau înveteraţi. Elementul principal este voinţa cum trebuie să ducă la renunţarea totală şi definitivă la fumat, indiferent dacă aceasta se face brusc sau prin reducere treptată a numărului de ţigări fumate. Unii cercetători recomandă această ultimă metodă întrucât s-a observat că la unii fumători întrreruperea bruscă dă uneori tulburări neplăcute – insomnii, irascibilitate, scăderea poftei de mâncare etc. – motive frecvente de reluare a obiceiului fumatului.

Campania împotriva fumatului nu prea a fost luată în seamă decenii întregi. Situaţia a început să se schimbe abia în 1950, când medicii au atras atenţia asupraefectului cancerigen al fumatului, odată cu creşterea îngrijorătoare a cancerului pulmonar. În 1962, Italia este prima ţară în care se interzice reclama pentru tutun, iar în 1970, Organizaţia Mondială a Sănătăţii intervine cu părestigiul ei, avertizând că numeroase boli sunt legate de tutun şi susţinând prin toate mijloacele lupta antitabacică.

În diverse ţări s-au luat măsuri menite să ajute pe fumători în a abandona această deprindere şi de a proteja totodată pe nefumători. Este vorba de interzicerea fumatului în instituţiile publice, birouri, mijloacele de transport în comun, spitale, reuniuni publice, şedinţe etc.

S-au luat măsuri tehnologice care să ducă la limitarea efectelor nocive ale ţigărilor prin limitarea substanţelor toxice (gudron şi nicotina) cu efect cancerigen şi s-au introdus în ţigări unele substanţe care înlocuiesc tutunul.

Se extinde tot mai mult obligativitatea de a se menţiona substanţele toxice conţinute ăn ţigări, concomitent cu limitarea publicităţii pentru diversele tipuri de ţigarete.

O altă metodă de luptă antitabacică este şi politica preţurilor prin taxarea acestora după gradul de nocivitate, îndemnând astfel pe fumători către consumul de ţigări „mai ieftine”.

Pretutindeni unde a fost lansată campania contra fumatului, s-a remarcat o diminuare a consumului de ţigarete şi odată cu aceasta scăderea incidenţei consecinţelor grave amintite.

În America, printr-o campanie antitabacică susţinută, numărul fumătorilor adulţi a scăzut de la 52 la 39%. În anul 1975, 3 fumători bărbaţi din 7 renunţaseră la obiceiul lor. În prezent, cea mai mare parte dintre medicii din Anglia sunt nefumători sau au încetat să fumeze. Anchetele efecuate în rândul acestora au indicat o scădere notabilă a incidenţei cancerului pulmonar şi a altor boli asociate tabagismului. Aceste date ne întăresc convingerea că stă în puterea noastră să eredicăm acest flagel care aduce atât a suferinţă omenirii şi putem asista chiar în decursul unei generaţii la efectele favorabile asupra sănătăţii, odată cu lupta antitabagică susţinută şi eficientă.

Cunoscând toate relele pe care le aduce fumatul, ni se pare justificată afirmaţia lui Arnolde din 1977: „Dacă folosirea tutunului ar fi de apariţie recentă, ne întrebam dacă această iarbă nu ar fi pusă sub aceeaşi interdicţie ca şi marijuana! Ar merita în orice caz”!

Programul se derulează în prezent în Bucureşti, urmând ca, fumătorii din alte zece oraşe să beneficieze de ajutor specializat pentru a renunţa la ţigări. În funcţie de rezultate, programul se va extinde în toată ţara, arată dr Magdalena Ciobanu, coordonatorul campaniei. Fumătorii nu au nevoie de trimitere de la medicul de familie şi nu contează dacă sunt sau nu asiguraţi medical, întrucât programul nu este finanţat de la bugetul de stat, ci din taxa pe viciu.

Pentru a primi asistenţă medicală şi tratament, fumătorii trebuie să apeleze linia tel verde: 0 8008 STOP FUMAT (0808786738628). Aici vor primi informaţii cu privire la medicii care acordă consultaţii. 40 de medici din toată ţara, majoritatea pneumologi, au fost pregătiţi special pentru terapia tabagismului. Durata tratamentului este de maximum trei luni, fumătorii fiind nevoiţi să meargă la medic din două în două săptămâni pentru a primi medicamentele. Cu această ocazie este verificată concentraţia de cotinină (un compus al nicotinei) în urină, pentru a vedea dacă pacientul a renunţat la ţigară. Sunt monitorizate, de asemenea, simptomele de sevraj. “Rata de succes a tratamentului este dublă faţă de cazul în care fumătorul încearcă să renunţe singur la ţigară”, apreciază dr Magdalena Ciobanu.

FINANŢARE. Bugetul alocat programului este de 400.000 RON. Pentru început au fost achiziţionate medicamente pentru aproximativ 500 de pacienţi, urmând ca, în funcţie de rezultate, programul să fie extins. În acelaşi timp, programul prevede distribuirea de materiale educaţionale pentru conştientizarea copiilor şi adolescenţilor asupra efectelor fumatului. Statisticile arată că 60% dintre fumători au început să fumeze înainte de 20 de ani, de aceea, broşurile informative vor fi distribuite în şcoli şi în licee din toată ţara.

de la Jurnalul Naţional.