adventisttm.org

E ceva şocant ce se întâmplă acum în Congo.
Următoarele lucruri le-am primit de la David Buga, un băiat de treabă care a călcat prin Congo anul acesta.

Întâi video, e în engleză. (click pentru a urmări).

În câteva cuvinte, materialul de mai sus.

În inima Africii , in republica “democratică” Congo în ultimii ani încă mai are loc cel mai sângeros conflict din istoria umanității după cel de-al doi-lea război mondial – are mai multe victime decât conflictele din Iraq, Afganistan si Războiul Civil din Darfour – Sudan. Toate acestea luate la un loc nu reuşesc să atingă numărul de peste 4.000.000 de victime, numai în ultimii zece ani - şi numerele continuă să crească… Cele mai multe victime ale acestui război “ascuns”.

Spitalul ce îl vedeţi în imagini este unul modern – nu am avut ocazia sa văd un spital aşa de frumos pe unde am fost – şi am colindat o suprafaţă cam cât suprafaţa României (Congo este de zece ori mai mare) unde am vizitat spitale (unde existau desigur) ce semănau mai mult cu nişte depozite de chirpici compartimentate.

Ceea ce vedeți este crunta realitate a ceea ce se întâmplă acolo chiar în timp ce citiți acest articol – am trecut prin sate în care femeile cu familiile lor veneau în sat doar ziua ca să-şi facă de mâncare (dacă mai găseau), iar seara se duceau cu toții şi dormeau in tufişuri cât mai ascunse, de frica rebelilor ce veneau la sigur ştiind ca acolo este un sat unde pot să-şi facă de cap.

Nu numai rebelii violeaza – să trăieşti într-un loc unde nu ştii la cine să fugi – să cauți ajutor (armată, poliție) şi să primeşti nu numai o privire răutăcioasă - data viitoare când vezi un soldat întreabă-te cum este să locuieşti în locuri (unele regiuni din Nord-Kivu) unde “REBELII” sunt băieții buni – adică… nu te violează DECÂT rar…

Nu contează cum te cheamă – fiindcă nu contează daca eşti însărcinată sau nu – tot te violează – apoi îşi bat joc de tine in fel şi chip… am auzit tot felul de mărturii acolo – multe din ele din categoria <<greu de crezut>> dar nu aveau de ce să ne mintă din moment ce oficialităţile recunoşteau că in jur de 2000 de femei sunt violate pe zi… nu contează nici vârsta…

Într-adevăr, dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă azi acolo… trebuie să te întorci în trecut, poate mai mult de un deceniu – pentru a înțelege de unde au venit rebelii (mulți dintre ei copii de zece ani la vremea aceea) – povestea aceasta : greu de crezut – aceiaşi categorie pe care oficialitățile de la vremea aceea nu au putut să o dea ca ştire oficilă (chiar şi lumea occidentală a ştiut, mulţi mercenari belgieni fiind ucişi – prea mult supranatural de o culoare roşie-inchisă, ce ca şi sângele devine negru – un negru ce poate fi identificat foarte uşor ca “duşmanul sufletelor” – ce încă controlează mințile tuturor acelora care sunt implicații în comerțul cu arme şi care fac parte din aceste categorii… desigur – există şi interese economice din partea țărilor vecine fiindcă Congo este foarte bogat – asta era explicația pe care am gasit-o cea mai plauzibilă şi este… dar mai mult – există ceva mult mai adânc, nu există doar un singur motiv la tot ceea ce se întâmplă acolo, inclusiv violurile – dar cu siguranţă tot ce se întâmplă are o singură sursă - răul şi ce este cel mai interesant este foamea enormă pe care aceşti oameni o au pentru Vestea Bună – Evanghelia.

Cu cât sunt mai loviţi de spiritul acesta diabolic ce-i controlează pe mulţi dintre rebeli – cu atât mai mult oamenii caută pe Singurul Om şi Dumnezeu – Iisus Hristos – ce le umple inima de pace şi bucurie. Am văzut şi spun ce am văzut - mărturisesc că nu există alt remediu decât acesta!

Da, sunt mulţi. Dar asta nu le dă dreptul să facă ce trebuie. Nu vreau să zic prea multe despre ei decât că nu au dreptul să tragă decât atunci când există deja victime sau pentru a se auto-apăra. Iar victimele le descoperi “după” căci altfel nu s-ar mai numi victime… Este bine că sunt acolo – cu toate că acţiunile lor sunt limitate de armata Congoleză ce foloseşte tehnologie de acum zeci de ani şi nu doresc subminarea autorității statului – sunt prea mândri, iar această mândrie se plăteşte acolo, cu sânge. Nu am văzut nici un occidental acolo, ci numai militari din ţări din lumea a treia (Pakistan, India, Nepal, etc.) – Congo este lumea a patra, ba chiar a cincea în unele regiuni. Am întâlnit şi români acolo – oameni tare drăguți – toți erau colonei şi făceau pace între diferitele fracțiuni de rebeli.

Ne-am imprietenit cu comandantul batalionului 2 de Blidate – Batalion Indian, ce ne-a spus ca tocmai cu câteva săptămâni înainte capturaseră pe Liderul miliţiilor Mai-Mai – Lider ce a fost predat pe mâna armatei si poliției Congoleze – numai ca să aflăm că la trei zile a fost eliberat – motivul intră iarăşi în bine-cunoscuta categorie cu care deja v-ați obişnuit : greu de crezut!

Dacă te uiți la toate acele trupe – nu, nu au venit acolo ca să se bată cu rebelii – ci sunt doar pentru menținerea păcii şi ajutorul refugiaților – îi protejează mai mult prin prezența lor şi îi ajută pe congolezi să ajungă în aceste tabere de refugiați ce sunt deja supra-populate. Observaţi cum încearcă Soldatul Congolez să o convingă pe aceea femeie…daca nu ar fi alți oameni pe lângă ei, nu s-ar mai ostenii cu convinsul.

Violul este privit acolo ca … ceva normal – este o normă, şi nu auzi pe nimeni că se plânge în privinţa aceasta… atât de mult au degenerat lucrurile incât oamenii s-au obişnuit. Femeia care vorbeşte in videoclip – Human Rights Watch ştie ce spune – violul este folosit de grupările armate ca o armă de impunere, de a controla populația… este cât se poate de adevărat.

Guvernul din Congo – este total neputincios spre a face ceva în orice privință – nu au control local mai deloc – pur şi simplu le scapă multe lucruri, dar sunt mândrii şi nu vor ajutor armat din partea altor ţări.

Mărturiile lui Lucy şi ale medicului spun totul. (din reportaj)

Încă o dată vă spun că nu am avut onoarea să vizitez un spital de genul aceluia care apare în acest reportaj. Am trăit într-un oraş de minim 600.000 locuitori (o cifră exactă sau oficială nu există) unde cel mai avansat spital arăta groaznic pentru standardele mele “româneşti” , nu europene.

Femeile cărau saci de zeci de kilograme pe capete şi munceau toată ziua pe lângă casă, arau şi pământul pe care îl aveau pe acolo… Bărbaţii duceau marfă la piață, încercând să câştige 1-2 dolari, bani care le trebuiau să plătească şcoala la copii (2-3$ pe luna X nr. de copii).

Am încercat să vă ajut să vă faceţi o imagine a ceea ce înseamnă Congo în acest moment. Avem misionari acolo şi dacă doriţi să ajutaţi în vreun fel programele deschise de ei, vă rog să-l contactaţi pe directorul Maha-Pilgrim pe Congo : Dn. Yang – un misionar ce a renunțat la tot şi a ales să ajute oamenii aceia. Adresa lui de e-mail este: sc.yang@hotmail.com

Am trăit alături de el două luni de zile, nu departe de unde se întâmplă toate aceste lucruri şi pot spune că face tot ce îi stă în putinţă să ajute oricare din proiectele care deja există acolo.

Proiecte prin Congo de: Maha, Pilgrim Society, It Is Written
vizionaţi-350k download-350k
Cu Real Alternative.