adventisttm.org

Deja cu toţii ne gândim la concediu sau la vacanţă. Se apropie timpul când punem deoparte clipe frumoase, pe lângă peisaje şi momente unice şi petrecem timp îndelungat cu cei dragi, cu cei de aproape.

Parcă.. e un mister vara. Pentru că atunci îţi iei timp să-l cunoşti pe cel pe care-l vezi zilnic lângă tine, şi pe care, cu toate astea, nu-l “ştii” suficient de bine.

Tocmai de aceasta, îţi oferim posibilitatea să ai acces la toate materialele pe care noi le promovăm, oriunde şi oricând. Şi asta pentru că am sortat şi adăugat elemente esenţiale la download.

Bucură-te împărtăşind cu alţii comoara.

În plus, nu uita. Acum e timpul tău. Timp de cunoaştere, de creştere în speranţă. De creştere în pasiune. Cuvintele acestea, care de multe ori nu-şi au locul în înghesuială, căldură, probleme şi stres, îţi sunt oferite din plin, acum.

E timpul să dai totul la o parte. E timpul tău. Foloseşte-l cu pasiune.

Din partea noastră, multe împliniri, concediu plăcut şi momente unice.
PS. Ţinem legătura. Oriunde ai fi. 

Se întâmplă multe cu planeta noastră. Pe zi ce trece e din ce în ce mai greu să “supravieţuieşti”.
Poţi participa şi tu la un eveniment cu totul şi cu totul special. Mai multe informaţii pe http://www.amicus.euroafrica.org/event/

A apărut şi spotul oficial al congresului AMiCUS din această toamnă, de la Cernica.

Get the Flash Player to see this player.

Vizionare plăcută. 
Promo-ul este creeat de itmediastudio.ro

(11 note, media: 4.82 din 5)
 Loading ...

Copiii strigau împreună cu ucenicii, pentru că dacă tăceau exista alternativa pietrelor cântătoare.
Măgăruşul păşea semeţ şi dezlegat, cu toţi nervii celor ce-l vedeau liber şi pus la muncă.
Lumea se enervează atunci când omul iese din şanţul vieţii şi aruncă hainele puturoase.
Dacă murim, să murim împreună. Împotriva interdicţiei ecologiste se rupeau crengi din pomi, jertfă puţin costisitoare şi se aruncau în faţa alaiului.

Era zi de sărbătoare. Templul stătea ţeapăn şi golit de prezenţa divină, ca multe din bisericile noastre.
Toată lumea se aştepta spre seară la o sfântă cafteală, când romanii bătuţi îşi vor lăsa sandalele rupte pe străzile Ierusalimului.
Ucenicii strigau şi ei tare pentru că unii dintre ei simţeau în nări fiorul luptei electorale, cu scaune de senatori împărţite cu largheţe. Poporul aştepta şi el pâini din cer, scutire de TVA şi săptămâna lucrătoare formată din trei zile.

Doar Prinţul Păcii plângea…

El întotdeauna a plâns doar unde e moarte şi acolo era destulă. Spirituală şi sigură, cu gust sărat de sânge şi miros de fum.

Şi pentru că nimeni n-a primit nimic în ziua aceea, oraşul alegându-se doar cu smochin blestemat şi uscat, vânzătorii din Templu cu câteva lovituri pe cocoaşă, L-au trimis pe Prinţ seara să cineze în Betania…

A plecat plângând şi fără măgăruş, iar soarele spre asfinţit proiecta asupra Lui umbre fugare de cruce…

Copiii continuau lauda şi închinarea pentru că întotdeauna există speranţa unei treziri spirituale…
 

Ce reprezintă Iisus pentru mine?

Indiferent din ce religie fac parte, din ce neam, din ce cultură sau mod de gândire, mai devreme sau mai târziu mă voi întâlni cu această întrebare.

Şi ce voi răspunde?